Mănăstirea Sf. Nicolae din Mironești, comuna Goștinari, declarată Monument Istoric și de arhitectură religioasă de categoria A, este un lăcaș de cult considerat ca fiind unul dintre puținele monumente medievale din Câmpia Română care își păstrează arhitectura originală. În prezent, parohia a fost transformată în schit de măici cu viață monahală de obște, dependent de Mănăstirea Comana. Aparține de Episcopia Giurgiului (Mitropolia Munteniei și Dobrogei) și, are hramurile Sfântul Nicolae și Sfânta Teodora Împărăteasa Bizanțului (începând din anul 2011). Stilistic, biserica a fost încadrată de către N.Ghika-Budeşti în a doua etapă a evoluţiei stilului muntenesc din secolul XVII.
Mănăstirea Mironeşti – fost Coiani este un reprezentant ieşit din comun pentru tipologia de arhitectură muntenească bisericească de secolul al XVII-lea. Iniţial paraclis de curte boierească, din care astăzi se mai păstrează doar câteva ruine de ziduri la câteva sute de metri mai la nord de parcelă, biserica Sf. Nicolae apare menţionată în numeroase izvoare istorice, fiind comentată în ansamblu sau în detaliu în importante studii de istoria arhitecturii si istoria artei vechi din Ţara Românească.
Locașul este o ctitorie din 1668-1669 a Ilincăi Cantacuzino, soția lui Constantin Cantacuzino, a fiilor săi Constantin Vel Stolnic și Mihai Vel Spătar. Inscripția de deasupra ușii de intrare este dovada scrisă a perioadei în care arată că aceasta a fost ridicată în perioada 3 mai – 18 septembrie 1668. Planul mănăstirii este în formă de navă, cu ziduri solide și groase de un metru. Turla este așezată deasupra pridvorului. În interiorul locașului, dar și pe tâmpla de zid poate fi regăsită în continuare vechea pictură. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt din piatră și sunt împodobite cu ornamente florale sculptate. Mănăstirea Sf. Nicolae are un plan drept, fără abside laterale şi cu clopotniţă amplasată deasupra naosului. O atenţie specială a fost acordată realizării pridvorului de pe latura de Vest. Altarul are absidă circulară la interior şi poligonală la exterior. Funcţional, biserica este specific împărţită în pridvor deschis, pronaos, naos fără abside laterale şi altar. Din turnul clopotniţă al mănăstirii, păstrat în starea originală, se vede Dunărea spre sud şi Cetatea lui Bucur spre nord.
Biserica a fost restaurată în anul 1927. În prezent, 3 măicuțe formează obștea mănăstirii.