Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Constanța este una dintre cele mai vechi biserici din oraș, fiind ridicată ridicată în perioada 1904 – 1908 de câtre locuitorii satului Anadolchioi.

Piatra fundamentală a fost pusă în ziua de 3 octombrie 1904 iar sfințirea bisericii a avut loc în anul 1908. Construcția bisericii s-a executat în regie proprie, aproape tot materialul fiind dăruit de enoriași și alți creștini din Constanța.

Planul construcției a fost întocmit de inginerul Dimitrie Bănescu, șeful serviciului tehnic al județului Constanța. În anii 1952, 1958, 1964 și 1965 s-au făcut reparații generale la acoperiș, instalația electrică și trotuare.
Clopotnița este separată de clădirea bisericii și a fost construită în anul 1926, având schelet din fier.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica „Adormirea Maicii Domnului” are formă de cruce, cu o turlă mare pe mijloc zidită din piatră și cărămidă și acoperită de tablă. Biserica este considerată monument istoric de interes național precum și o bijuterie a municipiului Constanța datorită interiorului pictat în tehnica fresco și a ornamentelor realizate cu migală.

Arhitectul bisericii a fost G. Mandrea iar stilul arhitectural este bizantin românesc.

Pictura murală în ulei a fost executată în jurul anului 1914 de către pictorul Gheorghe Marinescu, elev al marelui Nicolae Grigorescu, în stil renascentist. În interior pot fi admirate vitraliile unice în Constanţa.

Exteriorul este decorat cu mozaic. Mozaicul exterior, în suprafaţă de 60 mp, a fost realizat între anii 1999-2000 de către Gheorghe Firică, Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Constanţa, şi Marian Deaconu.

Catapeteasma este realizată din lemn sculptat și bogat decorată cu motive vegetale, lucru rar întâlnit la bisericile ortodoxe iar vitraliile folosite aici sunt unice în județul Constanța.

Pictura a fost renovată în 1930 şi spălată în 1947 şi 1962, ultima oară lucrurile fiind efectuate de un colectiv de pictori format din Muscelean Ion, Iuliu Goler şi preotul Lembrău Constantin.

Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului reprezintă momentul în care Maica Domnului trece din viața pământească la cea cerească. Despre Adormirea Maicii Domnului nu sunt consemnate informații în Sfintele Evanghelii, ci doar în Sfânta Tradiție a Bisericii. Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului vestea că misiunea sa pe pământ se incheie, iar aceasta a mers în Grădina Ghetsimani. Întorcându-se acasă și-a luat rămas bun de la cei apropiați. Toți apostolii, în afara lui Toma, au fost aduși pe norii cerului. Pe drum spre mormânt, un iudeu mai îndrăzneț s-a atins de sicriu, vrând să-l răstoarne. Pe loc a rămas cu mâinile tăiate de la cot și atârnate de sicriu, așa cum se poate observa din reprezentarea iconografică. Sfântul Apostol Petru s-a rugat pentru iertarea iudeului, acesta s-a vindecat și a cerut să fie botezat. A doua zi a sosit și Toma, care a vrut să vadă pentru ultima dată trupul Fecioarei, dar, când mormântul a fost deschis, trupul Preasfintei nu mai era acolo, fusese luat de Fiul Său la ceruri.