Yatrus sau Yatar este numele antic al râului Yantra. Yatrus este o zeitate din mitologia tracă, despre care nu știm multe, cu excepția faptului că a deținut câteva elemente în subordine. Conform unei teorii mai noi, Yantra este un cuvânt de origine estică: figură mistică, care personifică mișcările complexe ale naturii. Un oraș roman și bizantinul timpuriu cu același nume, a existat la gura râului Yantra, în apropiere de satul din zilele noastre, Krivina, județul Ruse. Acesta a existat până în secolul al VII-lea, strivit sub loviturile invaziei din nord-nord-est a slavilor, avarilor și prebulgarilor. Pe ruinele acestuia, în secolele al VIII-lea – al XIII-lea, a existat o așezare bulgară veche. Yatrus ocupa o suprafață de aproximativ 3 ha. A fost prtejat de un perete masiv de piatră cu turnuri proeminente. În 1958 au fost descoperite poarta de vest, clădiri publice și private, 2 basilici creștine vechi și altele. Au fost găsite săbii de fier, ceramică, monede de aur din secolul al X-lea, unelte de fier și altele.
Numele Yatrus e întâlnește pe hărțile rutiere romane din secolul al III-lea. Acolo, Yatrus a fost marcat ca stație rutieră, situată la capătul unui drum militar, care lega Singidunum (astăzi, Belgrad) de delta fluviului Dunărea. În „Tabula Peutingeriana”, Yatru este situat la 9 mile romane de Nove (astăzi, lângă orașul Svishtov) și la 16 mile de Trimamium (lângă satul Mechka).
Karel Škorpil a fost primul care a identificat ruinele de lângă satul de azi, Krivina, cu Yatrusul roman. Localizarea a fost confirmată de cercetările arheologice bulgaro-germane îndelungate. Mulțumită acestora, Yatrus s-a transformat în cel mai bine cercetată tabără militară romană târzie din Bulgaria de astăzi. S-a descoperit existența unei așezări și mai vechi, peredecesor al cetății romane târzii. Așezarea a funcționat împreună cu stația rutieră în secolele al II-lea – al III-lea și probabil a juact un rol în apărarea frontierei imperiului.
Între 270-275, sub presiunea avansării din nord și nord-est a triburilor barbare, romanii au fost obligați să părăsească provincia Dacia, situată la nord de fluviul Dunărea. Astfel, cursul inferiorr al fluviului s-a transformat din nou în frontieră a imperiului. Pentru apărarea efcientă a acesteia, împărații romani au organizat pe scară largă construcția de cetăți. Acest fenomen a fost deosebit de intens în secolul al IV-lea – în vremea împăratului Constantin (306-337). În acele vremuri, pe maulul drept al râului Yantra, la gura acestuia, a fost construită o tabără militară – castel, denumit cu numele antic al râulu – Yatrus.
Castelul Yatrus este situat pe o mică ridicătură, care se înalță peste gura mlăștinoasă a râului Yantra. Locul este protejat natural de pante abrupte de la nord la nord-est. Cetatea urmează contururile dealului, care îi stabilește și forma sa neregulată. Lățimea zidului cetății în diverse sectoare este de 3 – 3,50 m, iar înălțimea presupusă a acestuia, era de 10 m. Pe partea exterioară a peretelui sunt dispuse 10 turnuri rezistente, masive, în formă de U. Două dintre acestea apără singura poartă a castelului. Nucleul sistemului de apărare a Yatrusului este un turn dreptunghiular mare, care, conform dimensiunilor sale impresionante (30,50 x 15,30 m) este fără analog printre monumentele construcției militare romane din ținuturile bulgare de astăzi.
Ultimele studii arheologice indică faptul că, în această formă, tabăra militară Yatrus a dăinuit până în anii 70 ai secolului al IV-lea. După bătălia de la Adrianopol (astăzi, orașul Edirne), din 378, în care fost ucis împăratul roman Valens, a început un proces accelerat de degradare a a modelului roman târziu de organizare militară, în care taberele militare existente se transformă treptat în așezări civile fortificate. Acest proces se vede bine în castelul Yatrus. După un incendiu devastator, clădirile cu destinație exclusiv militară au fost abandonate. În locul acestora s-au format unele mai mici ca dimensiune și construcții mai slabe din punct de vedere al tehnicii construcției, ai căror locuitori – probabil federați gotici, sunt o populație care se ocupa cu agricultura. Aceste complexe dețin spații de locuit, de depozitare și de lucru, în care s-au descoperit diverse instrumente și unelte pentru meserii. Descoperiri separate, cum ar fi armele și amforele importate indică exitența unor livrări centralizate. Yatrus continuă să fie o unitate de apărare a frontierei generale a imperiului, iar locuitorii săi să îndeplinească sarcini militare în timpul atacurilor inamice. De abia după invaziile hunice devastatoare din al doilea trimestru al secolului al V-lea, procesul de transformare al acesteia din tabără militară în așezare civilă s-a finalizat.
Invaziile hune din secolul al V-lea și-au pus amprenta pe dezvoltarea istorică a Imperiului Roman. Județele întinse pe malul Dunării au fost devastate și depopulate. De-abia în timpul împăratului Anastasius (491-518), în ținuturile Dunării inferioare s-a produs o calmare relativă. Autoritățile romane au participat la restaurarea vechilor cetăți. Yatrus a fost construit destul de puțin, locuit de o populație cu stil de viață modest. Și această așezare a devenit victima unui incendiu mistuitor – în perioada de după 518, probabil, invadatorii, potrivit autorului antic Marcellinus Comes, au fost bulgarii. Ultima perioadă a așezării Yatrus face referire la conducerea lui Iustinian I (527-565). Așezarea a împărtășit soarta celorlalte puncte fortificate de -a lungul Dunării inferioare și a murit sub lovituriel avarilor și slavilor de la sfârșitul secolului al VI-lea. Ultima dată, Yatrus a fost menționat de Teofilact Simocata în legătură cu evenimentele din anul 600, după care a dispărut din paginile istoriei.
Câteva decenii de la dispariția definitivă a Yatrusului bizantin, pe ruinele acesteia a apărut o mică așezare, locuită de agricultori. După mutarea centruului național-politic bulgar în ținuturile de la sud de gura râului Yantra, aici a fost stabilită o garnizoană militară. În secolele al IX-lea – al X-lea au apăut și construcții civile mari, probabil cu două etaje. Într-o astfel de clădire a fost descoperit in tezarur de 45 de monede bizantine de aur (solizi), care vorbește despre posibilitățile economice în creștere ale populației din acea așezare bulgară veche. Sfârșitul așezării s-aprodus în anii 70 ai secolului al X-lea, după un incendiu devastator. Asemenea celorlalte fortificații bulgare vechi de pe Dunăre, așezarea de la gura râului Yantra a fost cucerită și incendiată la invazia prințului din Kiev Svetoslav în ținuturile bulgare și ca urmare a invaziei bizntince care a urmat. Singurele descoperiri indică faptul că, în secolul al XI-lea, peste ruinele așezării bulgare vechi a apărut o așezare peceneagă.
