Biserica de lemn Sfântul Nicolae datează din 1857, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice, având o structură de zid și formă de navă.
Sfântul Nicolae este prăznuit la 6 decembrie. De origine grecească (Nikolaos), numele este format din două cuvinte: nike, „victorie“ (de la nikao, „a învinge“), și laos, „popor“, putându-se talmaci prin „obșteasca biruință“. Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Mai întâi a strălucit prin viețuire călugărească; iar pentru viața lui îmbunătățită a fost făcut arhiereu.
Nicolae s-a născut într-o familie bogată, iar după ce părinții săi au murit, el și-a folosit moștenirea pentru a ajuta oamenii saraci. Pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credința în Hristos a fost prins de mai-marii cetății, a fost bătut și chinuit, apoi aruncat în temniță, împreună cu alți creștini. Când împaratul Constantin a ajuns împărat al romanilor, au fost eliberați din legături toți cei închiși și, odată cu aceștia, și Sfântul Nicolae, care s-a dus în Myra. Nu după multa vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte și Nicolae.
A fost numit cardinal al tinutului Myra și este cunoscut pentru minunile pe care le-a săvârșit de-a lungul vieții și pentru generozitatea lui. A murit în 6 decembrie 345 (sau 352, după alte surse), fiind de atunci celebrat în fiecare an la această dată. Multe biserici au fost construite sub hramul Sfântului Nicolae, el fiind și unul dintre cei mai pictați sfinți în icoane. Este cunoscut drept patronul spiritual al unor țări precum Germania, Olanda, Rusia, România, Elveția, dar totodată este protectorul marinarilor, al fetelor nemăritate, al săracilor și nu în ultimul rând al copiilor.
Legenda lui Moș Nicolae spune că Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărace din orașul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era foarte săracă. Tatăl lor plănuia să-și vândă fetele ca să se îmbogățeasca. Bătrânul nu a fost înduplecat de lacrimile și durerea fiicelor, dar Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea și a venit în ajutorul lor. Noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reușit să se mărite curând. La fel a facut și în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor. Tatăl s-a hotărât însă, ca înainte de căsătoria mezinei, să îl pândească noaptea pe Nicolae. L-a văzut astfel când a urcat pe acoperișul casei de această dată și a dat drumul pe coș unui săculeț. De atunci, legenda lui Moș Nicolae spune că acesta nu se arată niciodată, așa cum face Moș Crăciun, dar nu uită să îi răsplătească pe copiii cuminți și să le aducă nuiele celor neascultători.