În ţinuturile dobrogene, la anul 470, se năştea Cuviosul Dionisie cel smerit, din părinţi binecredincioşi. Îmbrăţişează de tânăr viaţa călugărească, fiind tuns în cinul monahal la una din renumitele mănăstiri ale Eparhiei Tomisului.

Pe la anul 496, Cuviosul Dionisie merge la Roma, traducând canoanele Sinoadelor ecumenice din greacă în latină, precum şi unele opere patristice. El a întemeiat era creştină dionisiană, în locul erei păgâne, începând calendarul şi numărarea anilor de la întruparea lui Iisus Hristos.

Cuviosul Dionisie a murit în 545, în mănăstirea Vivarium din Calabria, Italia, fiind canonizat ca Sfânt Cuvios de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2008 şi se face pomenirea lui în ziua de 1 septembrie.

Al doilea hram al mănăstirii este papucelul Sfântul Efrem cel Nou. Sfântul Efrem (Constantinos Morfis după numele de botez) s-a născut în oraşul grecesc Trikala pe 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). La 14 ani a plecat la mănăstirea Bunavestire, de pe Muntele Neprihăniţilor părăsind casa părintească, mama văduvă şi cei 7 fraţi, fugind din calea turcilor.

În anul 1424 turcii, invadând mănăstirea, au omorât cu sabia toţi călugării. Sfântul Efrem era atunci în peşteră, sus în munte şi când s-a întors a găsit trupurile neînsufleţite ale monahilor. După un an, pe 14 septembrie 1425 (tot de ziua Sfintei Cruci), când Sfântul Efrem împlinea 41 de ani de viaţă şi 27 de ani de aspră nevoinţă călugărească, a fost luat în robie de către turcii care au atacat mănăstirea de pe Colina Neprihăniţilor, iar ceilalţi călugări din obştea sa au fost decapitaţi.

Turcii l-au torturat de nenumărate ori şi în multe feluri pe Sfântul Efrem, timp de 8 luni, sperând că-l vor face să se lepede de credinţa ortodoxă şi să se facă musulman. Văzând că prin mulţimea chinurilor la care l-au supus, nu reuşesc să-l convingă, turcii au hotărât să-l omoare şi l-au spânzurat de un copac cu capul în jos (mai exact de un dud, care mai există şi astăzi în acel loc), i-au străpuns trupul cu multe cuie lungi, de fier, apoi i-au înfipt în pântece un tăciune aprins. În urma acestor chinuri cumplite, Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic, a murit pe data de 5 mai 1426, la vârsta de 42 de ani.

Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, a fost canonizat şi recunoscut oficial ca Sfânt de către Biserica Greciei în 1998, iar de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în 2011, pomenirea sa săvârşindu-se pe data de 5 mai a fiecărui an, iar aflarea Sfintelor sale Moaşte se prăznuieşte pe data de 3 ianuarie a fiecărui an.

În cinstea şi pomenirea faptelor și lucrărilor cuvioșilor Dionisie și Efrem cel Nou, în anul 2009, s-a pus baza acestei mănăstiri din inițiativa chiriarhului locului, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, fiind mănăstire de monahii cu viaţă de obşte. În vara anului 2011 s-a ales terenul pentru ridicarea Sfântului Locaş din comuna Tîrguşor, Jud. Constanţa. În vara aceluiași an, s-au construit paraclisul, patru chilii, trapeza şi dependinţele, începându-se totodată rânduiala monahală.

După scurt timp, la 3 septembrie a aceluiaşi an s-a sfinţit paraclisul şi s-a oficiat prima slujbă.

În cadrul mănăstirii poate fi găsită o copie a Icoanei Macii Domnului Grabnic-Ascultătoare, de la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos.