După reintegrarea Dobrogei la țară, în noiembrie 1878, se manifesta un interes major și constant pentru problemele învățământului.
Opera de ctitor de școli a omului și patriotului Ion Bănescu este încununată prin înființarea Școlii Normale, în Constanța. Cunoscutul om politic Take Ionescu, ministrul Cultelor și al Instrucțiunii Publice de atunci, care, în data de 22 octombrie 1893, semnează ordinul de înființare a școlii, „cu menirea de a pregăti institutori și învățători pentru Dobrogea”, îl înștiințează pe Ion Bănescu că, începând cu data de 1 noiembrie, i se încredințează direcția Școlii Normale.
Școala avea elevi băieți absolvenți a 4 clase, indiferent de vârstă, „elevi adunați de prin sate chiar de Bănescu”. În programa de studiu se prevăzuse, rar întâlnit în alte părți ale lumii, și învățarea limbilor turcă și bulgară, pentru a da învățământului posibilitatea unei aproprieri sufletești mai mari de etniile conlocuitoare, școala fiind chemată a fi și liant al acestora.
Condusă de un director harnic și priceput, ajutat de un corp profesoral ales, școala „promitea foarte mult”. În septembrie 1895, cu ocazia inaugurării podului de la Cernavodă, Școala Normală a fost vizitată de regele Carol I, însoțit de Take Ionescu și de generalul Poenaru, „care au rămas pe deplin multumiți, regele felicitând pe director de felul cum a găsit școala”.
În ziua de 1 iulie 1896, din motive financiare, Școala Normală este desființată, iar profesorii vor forma corpul didactic al gimnaziului „Mircea cel Bătrân”, creat la data desființării Școlii Normale.
Dezvoltarea regiunii maritime și nevoia de dascăli bine pregătiți și legați de aceste locuri impun reinființarea Școlii Normale, în anul 1912, odată cu școlile normale din Turnul Severin și Piatra Neamț.
În ziua de 15 august 1916, ministrul Instrucțiunii, I.G.Duca, a trimis o telegramă circulară către prefecți pentru a fi comunicată școlilor. În telegramă, printre altele, li se cerea învățătorilor – mobilizați ori suplinitori – să-i adune pe elevi la școală și să le arate importanța momentului pe care îl trăiesc, să le explice că ne războim „pentru o cauză dreaptă”. De îndată ce „goarna a sunat”, printre cei prezenți la datorie se aflau și elevii cercetași, „normaliști și mirciști”, care erau repartizați spitalelor și formațiunilor militare. Din rândurile lor s-au dat și primele jertfe pe Altarul Patriei și al Marii Uniri.
După Întregirea României, învățământul de toate gradele a cunoscut o dezvoltare semnificativă, atât cantitativă cât și calitativă. Școala Normală de băieți funcționează până în anul 1930, iar Școala Normală de fete între anii 1919 – 1938; Al Doilea Război Mondial întrerupe cursurile școlii.
În anul 1993, la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Școlii Normale Constantin Brătescu, instituția a primit titlul onorific de Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, primul colegiu național din această parte a țării.
