Biserica “Înălțarea Domnului” din Giurgiu a fost construită în anul 1939, în cinstea eroilor martiri căzuți în timpul Primului Război Mondial.
Biserica “Înălțarea Domnului” din Giurgiu are o arhitectură neoclasică, fiind construită după proiecte renumite, imitând structura și forma unor alte monumente de cult din țară construite în același scop – acela al cinstirii memoriei eroilor căzuți pentru patrie.
Picturile din cadrul Bisericii “Înălțarea Domnului” din Giurgiu sunt destul de vechi, dar și de o importanță artistică și religioasă deosebită.
Icoanele Maicii Domnului, dar și cea care simbolizează Înălțarea Domnului spre ceruri sunt doar câteva din piesele iconografice de mare importanță.
Interiorul Bisericii “Înălțării Domnului” din Giurgiu este destul de înalt, prezentând arcade vaste, cu o structură de rezistență bine definite.
Turnul Bisericii este destul de înalt, poate unul dintre cele mai înalte din întreg orașul Giurgiu.
În interiorul bisericii se găsesc moaștele Sfintei Mucenițe Sabina.
Sfânta Muceniță Sabina s-a născut în Roma la sfârșitul secolului I, fiind fiica unui nobil exploatator de mine foarte bogat numit Herodes. La vremea cuvenită părinții au căsătorit-o cu un tânăr nobil, pe nume Valentin, care avea dregătoria de senatorla Roma. Rămasă văduvă, foarte de tânără, Sabina, hotărăște să nu se mai căsătorească. Petrecându-și viața de zi cu zi în luxosul ei palat Aventino, pe locul în care se află astăzi biserica ei, Sabina, cumpără o sclavă, fecioară, pe nume Serapia. Vreme îndelungată, Sabina se purta cu asprime cu Serapi însă aceasta răbda toate cu bucurie și smerenie. Văzând smerenia Serapiei, Sabina a întrebat-o pe aceasta cum poate răbda fără să se plângă. Atunci, Serapia i-a mărturisit că este creștina și că Hristos, Dumnezeu, o întărește să rabde toate greutățile, defăimările și greutatea muncilor. Cuvintele ei pline de dragoste au întors spre bunătate inima Sabinei, care de acum dorea să învețe și ea această religie. Astfel, s-au retras la o moșie în regiunea Umbria propovăduind dreapta credința tuturor fecioarelor, femeilor și văduvelor din acel ținut.
În scurt timp, prefectul locului, pe nume Berilo, a aflat și a dat poruncă ca Serapia să fie prinsă și adusă la judecată. Refuzând cu tărie să jertfească zeilor, Serapia a fost dată la chinuri fiind lovită cu toiege și arzându-i-se trupul cu făclii, ș in cele din urma i-au tăiat capul aproape de arcul lui Faustino în ziua de 28 iulie.
Sabin a propovăduit în continuare cu tărie pe Mântuitorul Hristos, îngrijind pe cei săracilor, vizitând pe cei bolnavi, și intrând până în cele mai rău famate locuri ca să dea speranță și nădejde tuturor.
Atitudinea sa îndrăzneață a atras atenția noului prefect pe nume Elpidio, care a trimis să o aresteze și să o aducă la judecată, în fața lui. A amenințat-o poruncindu-i să renunțe la obiceiurile creștinești și să jertfească idolilor. Rămânănd puternică întru mărturisirea Mântuitorului Hristos, prefectul a poruncit ca Sf. Sabina să îi fie confiscate toate averile și să i se taie capul în vazul tuturor, la arcul lui Faustino, în același loc unde fusese martirizată Serapia, slujnica ei. Era în anul 126 în a 29 zi a lui august.
