Dovezile de existenţă umană şi materială pe teritoriul comunei Ciocăneşti sunt atestate, începând din neolitic şi până în zilele noastre, dar atestarea documentară a localităţii este mai târzie, pentru prima dată Ciocăneşti (Pământeni) fiind amintiţi într-un document de limbă germană, la 14 iulie 1589, când braşovenii trimit la Călăraşi şi Silistra o iscoadă pentru a cerceta din cauza mulţimei mari a turcilor ce se aduna acolo. Prin hrisovul din 25 iunie 1604, dat de domnitorul Radu Şerban (1602-1610), se consfinţeşte posesiunea Mănăstirii Izvorani din jud. Buzău asupra satului Ciocăneşti, mănăstire devenită metoh al Mănăstirii Mihai-Vodă din Bucureşti. În cursul sec. al XVII-lea şi prima jumătate a celui următor, alte părţi ale moşiei Ciocăneşti ajung în posesia Mănăstirii Izvorani şi prin intermediul acesteia, în stăpânirea Mănăstirii Mihai Vodă din Bucureşti, postură în care va rămâne până în anul 1863, când moşia este secularizată şi folosită la împroprietărirea sătenilor din Ciocăneşti – Pământeni, Ciocăneşti – Mărgineni şi Ciocăneşti – Sârbi.
În ceea ce priveşte parohia şi biserica din Ciocăneşti – Mărgineni, multe documente dau ca dată a înfiinţării parohiei şi construcţiei bisericii din gard, cu hramul Sf. Nicolae, anul 1862, primul slujitor al altarului fiind Grigore Duhovnicul.
Prof. Ştefan Carp, fost învăţător la şcoala nr. 1, între 1939-1948, în lucrarea sa monografică scrie că: Pe locul unde se află această biserică se afla alta foarte mică, construită din lemn, care a ars; cum va fi fost mai înainte, nu se ştie. Cea de astăzi a fost construită la 1869, lucru ce se vede din ce ne-a lăsat Pr. Fotache Ionescu, pe o copertă de liturghier:Sfânta biserică din comuna Ciocăneşti -Pământeni fiind prefăcută după stăruinţa lui Deacă Drăgan şi alţii, s-au sfinţit în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, duminică 8 iunie 1869. Anul 1862 este anul începerii construcţiei, iar anul 1869, este anul în care construcţia bisericii fiind finalizată, aceasta este sfinţită. Existenţa unei biserici anterior anului 1862 este întărită şi de existenţa mitricalelor şi a preotului Grigore la 1844.
Întrucât a fost afectată de cutremurul din anul 1940, în anul 1944 au fost executate reparaţii la temelie.
Biserica are configuraţia unei nave, cu lungimea de 16 m şi lăţimea de 9 m, are două turle, este din zid, iar la exterior este susţinută de şase contraforţi, adăugaţi ulterior.
Nu se cunoaşte cine a pictat biserica pentru prima dată. A fost refăcută în anul 1928, iar în anul 1944 cu ocazia lucrărilor efectuate a fost refăcută în întregime, în stil bizantin, de către zugravul Temistocle Grigorescu, fiu al comunei. În anul 1979 biserica a fost repictată de pictorul Victor Georgescu, lucrare în urma căreia a fost resfinţită.
Clopotniţa bisericii a fost construită în anul 1948, este din schelet de lemn pe stâlpi de salcâm, îmbrăcat cu scândură şi acoperită cu tablă galvanizată. Serveşte şi ca magazie pentru păstrarea lemnelor şi a patului pentru înmormântări.
Cimitirul parohial, în suprafaţă de 6.000 mp, este împrejmuit şi bine întreţinut. Biserica nu posedă casă parohială.
Parohia desfășoară permanent activități sociale dedicate familiilor nevoiașe din parohie.
