Denumirea de Obârșia de Câmp este de origine slavă și vine de la așezarea acestui sat pe locul unde se întâlnesc multe izvoare, care au fost canalizate între timp și amenajate de către locuitori pentru piscicultură și agrement.

Comuna este compusă din doua sate, Izimșa și Obârșia de Câmp, este situată la 65 km S-E de Drobeta Turnu-Severin, la 25 de km de gara Maglavit și 5 km de comuna Cujmir.

Documentele găsite în arhiva parohiei sau la Institutul Național al Monumentelor Istorice ne oferă date sumare despre biserică.

Din aceste documente reiese că în centrul satului Obârșia de Câmp se înalță biserica cu hramul ”Sfântul Nicolae”. Începută în anul 1802 și terminată în anul 1812, biserica este ctitorie a familiei boierești Gănescu Ilie.

Biserica ”Sfântul Nicolae” are un plan dreptunghiular, fără turle sau abside laterale, terminată spre răsărit cu o absidă semicirculară la  interior și poligonală la exterior. Corpul bisericii care închide spațiul ritual propriu-zis este de mici dimensiuni, ea măsurând la interior 16,80 m lungime, 5,76 m lățime și o înălțime în naos de 7,26 m.

În biserică nu mai există niciun fel de pisanie. Deși nu s-a mai păstrat pisania, din documentele existente în arhiva Institutului Național al Monumentelor Istorice, în ”Fișa de monument” alcătuită în anul 1963 se cunoaște textul ei:  „Acestă sfântă biserică cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae s-a zidit din temelie în anul 1802 de boierul Ioan Gănescu. Prin munca și cheltuiala credincioșilor din comuna Obârșia de Câmp, s-au făcut mici reparații în anul 1913, iar în anul 1953 s-au făcut reparații generale.”

Biserica a primit la interior o decorație pictată realizată în tehnica „a fresco”. Date despre autorul picturii nu se cunosc, numele acestuia nefiind consemnat în pisanie. La intervențiile din anii 1913 și 1956 se stie că pictura „s-a spalat” și apoi a fost integrată. În prezent se lucrează la restaurarea picturii.

Un element ce a produs o schimbare în planul bisericii a fost adăugarea unui pridvor deschis pe fațada de vest a bisericii. În niciun document păstrat nu este consemnată data construirii pridvorului. Nu se știe dacă la origini în locul lui a existat ceva, dar în anul 1936, într-o fotografie de arhivă, intrarea este protejata de o copertină realizată din lemn și acoperită cu tablă.

Din fișa monumentului realizată de arh. Iancu Atănăsescu în anul 1963 ne mai parvin o serie de informații: adăugarea unui nou soclu, despre sistemul de acoperire și boltire al bisericii, ce a fost modificat între anii 1958 și 1902.

Bisericii i s-a mai adaugat în anul 2002 un trotuar din ciment, iar în 2004 pardoseala din scandură de brad existentă în anul 1963, extrem de deteriorată, a fost înlocuită cu o pardoseală din gresie colorată.

Clopotnița este separat în curtea bisericii, zidită în anul 1933, de către enoriașul Gheorghe Popescu (Berbec), cu o temelie din beton, restul din lemn și acoperiș din tablă. Clopotnița a fost și ea modificată, în prezent fiind o construcție în întregime metalică.

În incinta bisericii, în anul 2003 a fost ridicat un Monument al eroilor dedicat eroilor din cele două războaie mondiale.