Biserica parohială cu hramul „Sfântul Nicolae“, datează din anul 1862. Pisania lăcașului de cult indică faptul că „s-a zidit acest Sfânt locaș […] în anul 1863.“ Aceleași inscripții amintesc că în anul 1955 s-a restaurat pictura veche prin contribuția lui Florescu Ilie și a enoriașilor iar reparații au avut loc și în urma cutremurului din 1977. În anii 1988-1989, în timpul păstoririi P.S.S. Gherasim Cristea, Episcop al Râmnicului și Argeșului și a P.S.S. Episcop Calinic Argeșanul, biserica s-a pictat din nou. Pictura a fost realizată de către Ilie Căpușe din Vernești Argeș, în tehnica fresco.
Piatra-Olt a fost pentru prima dată atestată într-un document al vremurilor în 1519 (documente scrise) la 14 aprilie. Neagoe Basarab într-un hrisov emis la Târgovişte intrarea către mânăstirea Seaca (Olt) dăruite de Manea Cluceru mai multe sate din care şi satul Criva cu tot hotarul. Satul Piatra este atestat în 14 aprilie 1529 într-un hrisov emis de Pârvu, mare ban al Craiovei care în ziua morţii sale în această localitate dăruia mânăstirii Tismana satul Turceni. Dar istoria oraşului Piatra-Olt nu începe la 1529, ci cu mult înainte la cucerirea Daciei de către romani.
În Arhivele Olteniei emise de Academia Română în speţă Institutul de Cercetări Socio-Umane Craiova în care prin cercetări arheologice ale castrului roman de la Enoşeşti (Acidava) Piatra Olt, judeţul Olt este atestată această aşezare. Profesorul Constantin Preda şi profesorul Aurelia Grosu fac cercetări în castrul roman Acidava, care făcea parte din linia de apărare de pe cursul inferior al Oltului, situat pe terasa dreaptă a râului Olt, castrul de la Enoşeşti a dispărut aproape în întregime ca urmare a eroziunii apelor Oltului şi a lucrărilor afectate construirii în 1872 a căii ferate Slatina- Craiova. Cu toate acestea, din puţinele date şi descoperiri ce s-au mai putut obţine se ştie doar că acest centru militar a fost construit pe vremea lui Traian de către Cohors I Flavia Commagenorum.
Primele săpături arheologice au fost efectuate de D. Butulescu în 1981, dar rezultatele practic sunt necunoscute. Această informaţie ne revine tot din Arhivele Olteniei, seria VII scrisă de cercetătorul în arheologie Gh. Pompilian şi Ion Ciucă. Cert este că, acest castru roman de la Enoşeşti, Piatra Olt (Acidava) şi aşezările civile existente au fost construite aproape de o aşezare dacică de la care a împrumutat numele. Sub acest nume este menţionată în Tabula Pentingeniana, unde este plasată la 13 mii de paşi spre nord de Romula, pe drumul roman, care urmează malul drept al Oltului. Un alt înaintaş N. Iorga în lucrarea sa „Cum era România la 1918”, menţionează că: era şi e de fapt, o Piatră Romanaţi, unde marea linie munteană veche se taie cu linia nouă de la Câineni şi duce de-a lungul apei Oltului la Corabia.
