Casa Angelescu din Turnu Măgurele este una dintre construcțiile cele mai reprezentative ale județului Teleorman. Casa a fost construită în secolul al XIX-lea.
Casa doamnei Elena St. Angelescu domină piața centrală a orașului prin amploarea și bogăția elementelor arhitecturale, fiind unul dintre cele mai frumoase de arhitectură din regiune.
După războaiele daco-romane din anii 101-106 d.Hr., încheiate prin victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian și prin cucerirea Daciei, zona orașului Turnu Măgurele nu a intrat în componența noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat granița de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta Limes alutanus, format din castre și cetăți de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munții Boița. Istoricul Procopiu din Cezareea îl arată pe Traian ca fondator al cetății Turris, identificată de unii istorici cu Turnu Măgurele.
Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu același nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluența fluviului Dunărea cu Oltul (numită așa după forma cetății). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească și a fost transformată împreună cu o zonă de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu. În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci și restituită Țării Românești.
Înființarea oficială a orașului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica.
Planul orașului a fost elaborat de inginerul german Karl Zohl, sub forma a două cercuri aproape tangente interior, cu trei bulevarde lungi formate unul pe diametrul comun al celor două cercuri și două din ele pe două coarde tangente exterior la cercul mic, străzile pornind ca niște raze, sub formă de semicercuri interioare cercului mare, stabilind astfel străzile, piețele, locurile pentru construcțiile proprii și suprafața locurilor de casă.
Turnu Măgurele are în componența administrativă și cele două cartiere vechi ale așezării, Măgurele și Odaia, precum și noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de „Catanga”, pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair, era în toi un conflict armat deosebit de sălbatic).
