Casa Gheorghe Chițu a fost construită la începutul secolului XIX și a fost clădirea în care a locuit Gheorghe Chițu.
Gheorghe Chiţu (n. 24 august 1828, Ologa, judeţul Romanaţi – d. 24 octombrie 1897, Mirila, judeţul Romanaţi), om politic, jurist, a avut mai multe mandate de senator şi deputat, ministru, primar al Craiovei între anii 1862–1864, membru titular al Academiei Române, colaborator la Columna lui Traian, condusă de B. P. Haşdeu.
Tatăl său, un mic negustor de cojoace, ştiutor al limbii greceşti, s-a refugiat din calea turcilor aşezându-se cu familia în părţile Romanaţilor. Fiul a urmat şcoala primară şi cea secundară la Craiova sub îndrumarea profesorului Ion Maiorescu. Fiind un elev sârguincios, adolescentul Chiţu a fost luat sub protecţie de caimacamul I. Bibescu, care i-a asigurat condiţiile pentru a studia la prestigiosul liceu „Sfântul Sava” din Bucureşti.
În timpul mişcării revoluţionare paşoptiste, Guvernul provizoriu i-a încredinţat misiunea de comisar cu propaganda în Oltenia. După stingerea conflictelor unii din capii revoluţiei au fost izgoniţi în afara graniţelor ţării, printre aceştia fiind şi Gheorghe Chiţu, care pleacă la Viena. Aici urmează studii juridice, luându-şi licenţa în Drept în 1857.
Revenit în ţară, Chiţu a editat ziarul „Vocea Oltului”, apoi a intrat în magistratură. Ajunge preşedinte al Tribunalului, apoi procuror la Curtea de Apel din Craiova, dar ulterior demisionează din magistratură şi începe să practice cu succes avocatura. Tot în această perioadă, Gheorghe Chiţu intră în politică ca membru al grupării liberale.
În scurt timp devine unul dintre liderii liberali din Oltenia, iar în aprilie 1866, din funcţia de primar al Craiovei se asigură să se facă o bună primire principelui Carol în drumul său spre ocuparea tronului României.
Din acest moment intervine o curbă ascendentă în cariera politică a lui Gheorghe Chiţu. Este, pe rând, deputat, senator, ministrul Finanţelor, ministrul Justiţiei, ministru de Interne în guvernele conduse Ion C. Brătianu, iar pe 24 mai 1875 se numără printre membrii fondatori ai Partidului Naţional Liberal.
Ctitor al Şcolii comerciale din Craiova, care astăzi îi poartă numele, a predat aici dreptul comercial (octombrie 1878 – noiembrie 1891), apoi a fost profesor de ştiinţe juridice la Universitatea Bucureşti. Chiţu a fost preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporului român (iunie 1887 – iunie 1888). Pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţământului şi culturii româneşti, a fost ales membru titular al Academiei Române pe 27 iunie 1879.
Îmbolnăvindu-se de o maladie grea, Gheorghe Chiţu s-a retras din viaţa publică în 1889 şi a murit după o grea suferinţă pe 24 octombrie 1897, la vârsta de 69 de ani.
