Casa din Strada Mihai Eminescu nr. 44 este una dintre cele mai vechi clădiri din Slatina, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice ale județului Olt.
Istoria Slatinei poate fi citită pe străzile orașului de la sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului XX. Arhitectura caselor acelor vremuri are influențe clasice, neoclasice, art nouveau, neoromânești, brâncovenești și ale eclectismului francez. La începutul secolului XX Slatina, cu centru şi mahalale, lua forma unui pentagon cu laturile: „Pârliţii, Brebenii, monastirea Clocociov, cazarma din dealul Caloianca şi unirea gârlii Valea Muierii cu Oltul” între care s-au conturat cartierele: Centrul oraşului, Obrocarii, Caloianca, Sopotul, Drumul Gării, Clocociovul, DealulViilor, având 42 de străzi, unele având „trotoare pavate cu bazalt pe o întindere liniară de 1580 metri”.
Între cele două războaie mondiale, porţiunea din strada Bucureşti de la Grădina publică până la Palatul Comunal, s-a numit Constantin Dissescu, azi se numește Mihai Eminescu. C. Dissescu s-a născut la Slatina în anul 1857, a fost o personalitate de marcă a României: profesor, jurist eminent – creatorul disciplinei dreptului constituţional şi administrativ roman – avocat reputat, diplomat.
Clădirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban din centrul vechi al oraşului. Ele sunt situate pe strada Lipscani şi strada Mihai Eminescu pe ambele părţi. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860-1938 în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco şi renovări din diferite perioade. Majoritatea clădirilor au la parter un spaţiu comercial, iar la etaj un spaţiu rezidenţial.
Există păreri împărțite cu privire la proveniența numelui orașului. O primă variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraș și din împrejurimi, precum și a unor localități din apropiere (Obrocari – azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul Grădiștea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.). Tot în favoarea acestei ipoteze vin consemnările istoricului A.D. Xenopol, care vorbește despre slavi ca populație migratoare.
O a doua ipoteză susține că numele orașului provine din limba latină arhaică: „Salaatina”, „Salatina”, „Slatina” – rezultând așadar că orașul Slatina poartă numele coloniei romane instalată cândva aici.