Începuturile Cazinoului se leagă de trecerea Dobrogei sub administratie românească, fiind prima clădire ridicată la malul mării după încheierea dominației otomane. Mai precis, piatra de temelie a Cazinoului a fost pusă în anul 1880. La acea vreme așezământul era amplasat lângă Farul Genovez și era construit pe structură de lemn, iar la exterior era căptușit cu scândură. În interior erau amenajate o sală de dans, două săli de jocuri și două săli de lectură, unde vizitatorii puteau citi presa locală, națională și internațională.
Terasa Cazinoului, amenajată pe malul mării, era locul preferat de întâlnire al marinarilor din lumea întreaga, a turiștilor și a elitei vremii.
În anul 1891 Cazinoul descris mai sus este distrus aproape complet în urma unei furtuni, iar Primăria comunala decide construirea unuia nou. În anul 1893 noul Cazino este dat în folosință. Așezământul era amplasat aproximativ pe locul actualului Cazino și era construit pe structură de lemn, la fel ca precedentul. În interiorul clădirii erau amenajate mai multe camere și o sală de dans, iar la exterior se continua cu o terasă.
În anul 1903, edilii locali decid că este momentul ca orașul Constanța să aibă un cazino modern, asemănător celor care „însuflețeau” riviera franceză. Sarcina întocmirii proiectului îi revine lui Daniel Renard, un arhitect roman de origine franceză care locuia în Constanța. Acesta avea să conceapă o clădire în stil Art Nouveau, devenind promotorul acestui curent în România.
Lucrările începute în 1907 sunt finalizate în 1910 cu un cost total de 1.300.000 de lei.
În ciuda criticilor, Cazinoul este inaugurat cu mult fast pe 15 august 1910 în prezența principelui Ferdinand. Luând în considerare costurile mari de întreținere a clădirii, la 15 martie 1911 oficialii locali autorizează jocurile de noroc, iar Cazinoul este dotat cu 2 mese de biliard și 7 mese pentru jocurile de cărți.
La puțin timp de la inaugurare, Cazinoul de la malul marii devine unul dintre cele mai cunoscute stabilimente de acest gen din Europa. În interior, era un loc luxos, cu pereți frumos decorați, candelabre sofisticate, covoare scumpe și mobilier din esențe alese. Accesul în această lume exclusivistă le era permis doar persoanelor cu dare de mână și ținută distinsă. Luxul Cazinoului și mirajul jocurilor de noroc atrăgeau oameni bogați din toate colțurile lumii, veniți incognitor pe meleaguri românești. În sălile Cazinoului se trăia intens, iar drame se consumau adesea! Nu puțini au fost cei care, ruinați la masa de joc, și-au găsit sfârșitul aruncându-se în valurile mării sau punându-și capăt zilelor într-o cameră de hotel.
În timpul Primului Război Mondial, Cazinoul din Constanța a funcționat ca spital, însă a revenit la destinația sa inițală în perioada interbelică. La începutul anilor ’80, Cazinoul a „suferit” ultima renovare, moment în care i-au fost adăugate noi decorațiuni și vitralii.
În prezent, clădirea Cazinoului „străjuiește” malul mării, așteptând să-și recapete strălucirea de odinioară.
