De sute de ani există obiceiul ca, la mormintele morţilor, să se pună o cruce din lemn cu Sfântul Nicolae, Iisus Hristos, Sfântul Gheorghe sau Sfânta Fecioară Maria, în funcţie de cel la căpătâiul căruia era aşezată: bărbat, femeie sau copil. Aceste cruci, de multe ori vopsite în culori puternice, sunt numite de localnici „troiţe“ sau „cruci cu pălărie“.
Unii localnici ai satului îşi amintesc că cimitirul lor ar data din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
În trecut, aproape întreg satul se ocupa cu confecţionarea de cruci, acum 50-60 de ani se mai ocupau cu acest meşteşug doar 40 de persoane. În prezent, numărul meşterilor de cruci din Pietriş-Olt a ajuns la patru, dintre care doar doi mai lucrează efectiv, restul fiind prea bătrâni pentru a mai putea munci. Printre cei care mai meşteresc astfel de obiecte rare se află și o femeie, singura femeie-meşter de cruci din satul Pietriş, care a moştenit tradiţia din familie.
Etapele fabricării unei cruci tradiţionale ar fi: pregătirea lemnului pentru cruce, lemn care trebuie să fie unul sănătos şi frumos – fără noduri. Apoi se pregătesc accesoriile, ce vor fi montate pe cruce, adică mici piese de lemn care se pun de-o parte şi de alta a crucii, în completare. După aceea, se asamblează toate piesele crucii, atât cele mari, dar şi cele mai micuţe. Urmează vopsitul sau desenatul. Dacă persoana care a murit a fost bărbat, se desenează cu albastru un bărbat călare pe un cal ce îl reprezintă pe Sfântu Gheorghe. La femeie se colorează cu verde şi fiind desenată Maica Domnului, iar la copii îl este pictat Iisus Hristos.
Din vremuri imemoriale poporul român a fost creștin iar sentimentul său religios s-a materializat prin dăruirea jertfelnică cu care și-a ridicat sfintele locașuri de închinare. Pe lângă biserici, o categorie aparte, o constituie troițele.
Troițele sunt definite ca fiind cruci din lemn sau piatră, împodobite cu diferite inscripții, sculpturi, icoane nelegate de crucea propriu-zisă. În diferite zone, aceste cruci sunt adăpostite într-o construcție închisă din lemn sau piatră prevăzută cu o fereastră (usă) de vizitare. Interiorul acestora seamănă cu un mic altar, având în afară de crucea cu Hristos răstignit, icoane de sfinți, ștergare, mănunchiuri de flori și busuioc, candele din sticlă, simple sau îmbrăcate în metal.