Colegiul național „Radu Greceanu“ cu o vechime de 130 ani este o unitate de învăţământ etalon a judeţului, unde profesorii şi elevii obţin rezultate de excepţie în munca de instrucţie şi educaţie.
Pentru Slatina, dar şi pentru o mare parte din Sud-Estul Olteniei, numele instituției „Radu Greceanu“ este un brand. Radu Greceanu este un cronicar muntean autor al cronicii „Anonimul brancovenesc” din anul 1711, despre domnia lui Constantin Brâncoveanu, și al manuscrisului „Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara Românească”.
Logofătul Radu Greceanu, împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, au luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino, la traducerea Bibliei de la București – prima ediție integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusă după textul Septuagintei, și a aparut la 1688.
Înființarea în anul 1884 a Gimnaziului Real din Slatina, prima denumire sub care a funcționat această instituție școlară, într-un moment când în tot Regatul României nu existau decât 12 gimnazii clasice umaniste și 6 gimnazii reale, a însemnat pentru Slatina și județul Olt un eveniment care și-a pus amprenta pe întreaga evoluție ulterioară. Inițiativa a aparținut unui grup de vizionari, dintre care se detașează prin stăruințele lor frații Nae și Tache Protopopescu – importante personalități politice și culturale ale vremii, pentru care slujirea comunității din care făceau parte era un principiu de viață. În anul 1915, gimnaziul a fost transformat în liceu.
Construcția gimnaziului a început în luna august a anului 1889 și s-a încheiat în toamna anului 1891, realizându-se clădirea centrală cu latura din față etajată, cele două aripi fără etaj și fără cele două încăperi (dreapta – stânga) ce i s-au alăturat mulți ani mai târziu. Aceasta este infrastructura gimnaziului real din Slatina, la nașterea sa ca instituție școlară.
Sub supravegherea strictă a lucrărilor de către directorul Traian Biju, se realizează supraetajarea aripii drepte – est (1923 – 1925), a aripii stângi – vest (1925 – 1926) și totodată în vara anului 1925 se reconstruiește scara centrală pentru accesul profesorilor la etaj, așa cum s-a păstrat și astăzi. Toate acestea constituie a doua etapă în realizarea infrastructurii Liceului „Radu Greceanu”.
În istoria infrastructurii liceului urmează apoi alte două momente de relevanță importantă: mai intai, reconstrucția din temelie a amfiteatrului în anul 1933 și apoi ridicarea celui de-al treilea imobil, internatul liceului.
În anul școlar 1958 – 1959, populația școlară atinge un procent spectaculos de creștere, ca rezultat al fuziunii sale cu liceul de fete. Acesta este momentul când se realizează mixtarea la nivelul întregii țări (baieți și fete în același liceu) – pentru prima dată – în istoria învățământului liceal românesc.
