Grup Statuar copii este unul dintre monumentele istorice ale județului Constanța. Aceasta a fost realizată de către Doru Popovici și amplasată în anul 1961.

Eforie Nord este a doua stațiune ca mărime. În partea de sud-vest se afla lacul Techirghiol cunoscut pentru proprietățile curative ale nămolului astfel că turismul recreativ se îmbină cu cel balnear.

Stațiunea are o largă deschidere spre mare și o faleză de peste 30 metri înălțime. Plaja de peste 3 km lungime are și porțiuni ce ating 100 m în lățime. Hotelurile, vilele, casele de odihna pot primi până la 19000 de turiști. Baza de tratament funcționează pe tot timpul anului spațiile de cazare fiind încălzite în perioada sezonului rece. În bazele de tratament din Eforie Nord se tratează afecțiuni reumatismale inflamatorii și degenerative, bolile sistemului nervos periferic, tulburări de circulație, afecțiuni dermatologice, obezitate, afecțiuni respiratorii, sterilitate, rahitism, neurastenie.

O infrastructură diversificată, bazele de agrement (terenuri de sport, piscine cu accesorii pentru activități nautice, etc.) și farmecul ambientului local sunt garanția petrecerii unui concediu agreabil pe litoralul Mării Negre.

La 20 septembrie 1899, prin punerea pietrei de temelie a Hotelului Movila, pe malul mării și a Băilor Movilă, pe malul lacului Techirghiol, lua naștere Stațiunea balneară Movilă-Techirghiol prima stațiune turistică a Dobrogei.

La jumătate de km spre sudul localității Eforie, există izvoare de apă potabilă care au permis condiții bune pentru viață, astfel că s-au găsit aici trei vetre întinse de așezări străvechi: Tuzla Mică, Tuzla Mare și Cainaci. Pe aceste locuri au fost descoperite urme de viață materială traco-getică și daco-romană, care se prelungește spre timpurile noastre, cu o viețuire creștină. Peste așezările geto-romanilor, așezări românești, mai târziu, au venit și s-au stabilit turco-tătarii și alte populații în migrație.

După războiul din 1877-1878, dominația otomană a fost înlăturată din aceste locuri; teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră intrând în componența României.

Statul român a donat terenul de pe litoral, după 1878, marelui patriot român Mihail Kogălniceanu, drept recompensă pentru meritele sale dovedite în timpul revoluției de la 1848 și în timpul războiului din 1877 – 1878, în urma căruia ni s-a recunoscut dreptul strămoșesc asupra Dobrogei.

Cu timpul, Mihail Kogălniceanu defalcă din această întindere mare de pământ o mare parte și o restituie statului, care a împroprietărit și colonizat aceste terenuri cu români din Oltenia, iar restul va rămâne urmașilor săi de după anul 1894, anul morții marelui patriot. Urmașii lui Mihail Kogălniceanu au vândut pământul moștenit lui loan Movilă, boier din Moldova, urmaș al familiilor istorice moldovene din secolul XVI. El a luat hotărârea de a întemeia pe moșia cumpărată, o stațiune balneară între plaja mării și lac, în 1899.