Clădirea se remarcă prin îmbinarea elementelor romanice cu cele brâncovenești.
O caracteristică deosebită o reprezintă mansarda ieşită în afară care are ca suport console (elemente decorative romanice).
Elementele brâncovenești sunt prezente prin brâul de cărămidă aparentă.
Planurile de construcție ale imobilului au fost inspirate de proiectele lui Anghel Saligny.
Proprietarul, inginerul Ion Pâslă, care avea funcția de inspector general al portului.
Casa construită de el în 1904 cu un regim de înălțime demisol/parter/etaj 1 și are o compoziție simplă, echilibrată cu o fațadă în trei travei având în axul central un foișor ce se înalță peste etajul 1.
Ion Pâslă a fost inginer și s-a implicat în construcția Podului de la Cernavodă. Întregul şantier s-a aflat sub permanenta supraveghere a lui Anghel Saligny şi a colectivului reunit în jurul său, din care făceau parte unii dintre cei mai valoroşi ingineri ai României sfârşitului de secol XIX: Ion Baiulescu, N. Herjeu, Şt. Gherorghiu, Ion Pâslă, Ion I.C. Brătianu, Ion Ionescu, Victor Cristescu, toţi licenţiaţi ai universităţilor de construcţii din Viena şi Paris și a Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti.
În locuința de pe Bd. Elisabeta, nr. 9 a locuit și inginerul P.A. Zahariade. În proiectul lui Saligny de consolidare a malurilor falezei de la Hotelul Carol I până la Tataia a fost secondat de ing. P.A. Zahariade.
După Primul Război Mondial, conform ședintelor Consiliului Orășenesc consemnate în arhivele Primăriei, s-a hotărât continuarea consolidării malurilor și construirea după aceea a șoselei de coastă. Tot Ing. Zahariade s-a ocupat de aceste lucrări.
Constanța este unul dintre cele cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877–1878), când Dobrogea a devenit parte aRegatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi.
Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km², are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.
