Primele preocupări pentru înfiinţarea unui muzeu la Constanţa datează din prima jumătate a secolului trecut, însă abia după cucerirea independenţei vestigiile antice intră în atenţia Academiei Române şi a edililor. Remus Opreanu, primul prefect român din Dobrogea, şi revizorul şcolar Ion Bănescu adună vestigiile din Constanţa şi împrejurimi şi le adăpostesc în clădirea Prefecturii. Micul muzeu s-a dezorganizat în 1882, din cauza unui incendiu. Monumentele salvate au fost adăpostite în grădina publică. După mai multe peregrinări, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie a fost reorganizat în această formă completă în 1977. Clădirea muzeului a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, cu o arhitectură specific românească, pentru administraţia locală. A fost cedată muzeului de către Primăria Constanţa în 1977. Expune piese de arheologie preistorică, greacă, romană, bizantină şi medievală: unelte de silex, ceramică, unelte şi arme, elemente de arhitectură, artă sculpturală, vase de sticlă, microstatuaria din bronz, bijuterii; numismatică: monede de bronz, argint şi aur, ca unicate fiind monedele scitice; istorie. În două săli amplasate la parterul muzeului sunt reunite monumentele arheologice cu valoare deosebită, rarităţi şi unicate: colecţia de statuete „tip Tanagra” (din epocile elenistică şi romană timpurie); vase ceramice antropomorfe sau cu reprezentări dionisiace; tezaurul tomitan de sculpturi descoperit în 1962 (bustul zeiţei Isis, aedicula cu dubla reprezentare a zeiţei Nemesis, grupul statuar Fortuna cu Pontos, statuia Şarpelui Glicon etc.); colecţia de portrete imperiale (Antonius Pius, Caracalla, Gordian III, Filip Arabul, Constantin); colecţiile de podoabe din aur, geme şi camee; tezaurul de vase din argint descoperit la Sucidava-Izvoarele. Etajul I al muzeului este amenajat cronologic – de la paleoltic până la evul mediu: colţii de mamut de dimensiuni mari de la Poarta Albă, ceramică Hamangia; sabia miceniană de la Medgidia (sec al XIV-lea a.Ch.) şi depozitele de seceri, topoare şi podoabe din bronz descoperite la N. Bălcescu, Constanţa, Gura Dobrogei; statuia din calcar a unei căpetenii traco-scitice (Sibioara) şi un cazan de cult din bronz (Castelu), ambele din secolul al V-lea a.Ch.; colecţia de amfore greceşti şi fragmente arhitectonice din marmură de la edificiile publice de epocă elenistică, descoperite la Tomis, Histria, Callatis; monumente epigrafice din cetatea de la Albeşti. Perioada romană este intens reprezentată prin materialele descoperite: documente epigrafice, cărămizi ştampilate, stâlpi miliari, elemente de arhitectură, unelte agricole, materiale ceramice diverse, între care se remarcă colecţia de opaiţe, sculptură laică, votivă şi funerară – busturile unor cetăţeni, un cadran solar, reprezentările divinităţilor Venus, Apollo, Hercule, Cybela, Cavalerul Trac, portretele şi stelele funerare. Ultimele două săli ale etajului ilustrează desăvârşirea formării poporului român: locuinţă românească de secol X de la Capidava, reconstituită, obiecte de cult, precum şi aşezământul monahal de la Basarabi. Din perioada bizantină provin: colecţia de monede schifate descoperite la Isaccea, ceramica, uneltele şi podoabele descoperite la Gârliţa, Capul Viilor (Histria), Castelu, Dinogeţia etc. Pentru secolele XVII – XVIII sunt expuse arme, obiecte şi carte de cult, podoabe, obiecte de uz casnic şi vase ceramice smălţuite. Etajul III ilustrează epoca cuprinsă între perioada de destrămare a societăţii feudale până în 1940: obiecte tridimensionale, documente şi fotografii originale, cărţi, hărţi, machete.