Înaltprea Sfintitul Arhiepiscop al Tomisului – Teodosie, cunoscând faptul că la Capidava a fost o episcopie care datează de la cel puțin începutul sec al VI-lea a hotarât înființarea aici, la Capidava, a unei mănăstiri de maici cu viața de obște. Astfel, mănăstirea a fost întemeiată în anul 2007 și este în continuă creștere și dezvoltare.
Ocrotitorii cerești ai mănastirii Capidava sunt Sfinții mucenici Epictet și Astion ale căror sfinte moaște, datând din ultimele decenii ale secolului al III-lea au fost descoperite în ruinele cetății Halmiris în județul Tulcea, în apropierea brațului dunărean Sfântul Gheorghe, unde cei doi mucenici au murit pentru Hristos și Evanghelia Sa. Sfinții mucenici Epictet și Astion se sărbătoresc pe data de 8 iulie, aceasta dată fiind și hramul mănăstirii de la Capidava.
Date sumare referitoare la sfinții martiri Epictet și Astion arată că sunt originari din Asia Mica, dintr-un orășel din Frigia, provincie din vestul peninsulei, aproape de țărmul Mării Egee. Din cauza persecuțiilor dictate de împăratul Diocletian (284 – 305 d. Hr.), în jurul anului 290 d. Hr. Sfinții Epictet și Astion și-au părăsit patria; s-au îmbarcat pe o corabie și s-au îndreptat asemenea altor călugări misionari capadocieni spre Scythia Minor. Au ajuns la o mănăstire din cetatea Halmiris de la gurile Dunării. Aici, cei doi monahi, au continuat să răspândească învățăturile Sfintei Evanghelii și să convertească la creștinism pe mulți din locuitorii cetății.
Patimirile Sfinților Epictet și Astion au avut loc între 298 – 303. Latronianus, guvernatorul cetății Halmiris, a fost informat de minunile Sfinților, generatoare de convertiri în masă, fapt ce contravenea slujirii idolilor. Spre exemplu, Astion s-a rugat pentru un om aproape mort, căzut de la mare înălțime, care și-a revenit. Acest om putea fi chiar unul dintre muncitorii la lucrările de la castru roman existând pe atunci.
Văzând tăria credinței lor, guvernatorul Latronianus a poruncit lui Vigilantius, unul dintre judecători, ca cei doi monahi să fie decapitați. Cu toate că nu fusese încă dat decret de persecuție generală a creștinilor (primul s-a dat la 24 febr. 303), ci numai a celor din armată, Latronianus a poruncit chinuirea și apoi decapitarea Sfinților Epictet și Astion, înainte de 303. În schimb, Vigilantius care s-a convertit la creștinism, nu a avut de suferit și e posibil ca tocmai el să fi alcătuit Actul martiric al Sfinților, care apoi se citea comunității creștine locale, în legătură cu slujirea de cult, spre pomenirea Sfinților și îmbărbatarea creștinilor. Vigilantius era un localnic din Halmyris, magistrat roman, judecător, fiind unul dintre anchetatorii Sfinților. Auzind el mărturia celor doi Sfinți înaintea lui Latronianus, le-a rostit si el, impresionat, vreme de trei zile. Astfel că în ziua a patra, Vigilantius a strigat în auzul tuturor: „Eu sunt creștin, o, tirane Latronianus! Facă-se cu mine voia lui Dumnezeu!” După care, mergând la Sfinții Epictet și Astion din inchisoare, s-a botezat cu toată casa lui.
Sfinții Epictet și Astion sunt primii martiri creștini de pe pământul țării noastre iar până în anul 313 când s-au oprit persecuțiile creștinilor, s-au mai adăugat și alți martiri în cetățile dobrogene, cum ar fi: Niculițel, Axiopolis, Durostorum.
