Monumentul Maica Bulgaria se află în centrul orașului Veliko Tărnovo.

A fost ridicat în memoria celor 21 ofițeri, 24 subofițeri și 62 ostași, decedați în Războiul ruso-turc din anii 1877-1878, Războiul sârbo-bulgar din anul 1885, Războaiele balcanice din anii 1912-1913 și Primul Război Mondial din anii 1914-1918. Fondurile pentru construcția sa au fost colectate din donații de către cetățenii din orașul Veliko Tărnovo.

Începutul construcției monumentului este plasat cu ideea ca atunci când pe 9 martie 1926, la inițiativa Societății ofițerilor de rezervă ”Bunar Hisar”, se înființează un comitet pentru ridicarea unui monument al tuturor luptătorilor, căzuți pentru eliberarea și unificarea tribului bulgar. Locul a fost ales în centrul Câmpului lui Mara, iar Consiliul municipal cedează terenul.

Sculptorul Svetoslav Yotzov din orașul Vratsa a proiectat un monument cu trei nivele, construit din marmură și bronz. La baza sa este un osuar cu patru intrări, la care duc scări. Deasupra intrării sunt înscriși anii de războaie pentru eliberarea și unificarea a țării Bulgaria. între ei stau patru reliefuri din bronz, care ilustrează momente importante ale războiului. La al doilea nivel sunt amplasate patru figuri de bronz cu soldați și ofițeri cu uniforme militare, cu echipamente și armamente tipice pentru timpul acela. În partea de sus a monumentului, se află figura de bronz a unei femei îngenuncheate, care simbolizează „Maica Bulgaria”, cu coroana pe cap și un steag în mâna dreapta. Monumentul este înconjurat de un gard în relief, din marmură solidă, care este traversat pe cele patru laturi de scări de marmură.
Baza de pe o parte este 14,30 metri, iar înălțimea este de 18,50 metri. Punerea în aplicare a construcției este opera a nu mai puțin autoritarul, în trecut, arhitect Tenyo Ibushev din orașul Kazanlăk.

Elaborarea compoziției complicate din figuri este opera lui Vaniali Rafael, frământător din Budapesta. Gardulețul de metal, care există astăzi, a fost proiectat de celebrul Leon Filipov din orașul Tărnovo.

Inaugurarea monumentului se face pe data de 6 mai 1935.

În anul 1936, Anton Jan Novak (designerul Grădinii vechi de oraș și al Grădinii de Mare din Varna) face împădurirea totală a grădinii cu optsprezece specii de arbuști și treisprezece specii de copaci rare. Novak a experimentat cu succes cu planta indiană lagerstroemia, plantează molid, zada, konkolor, tisa, mimoza, secvoia, cedru de California, tăvalgă chinezească, magnolie, care și astăzi bucură ochii.
În timpul Războiului ruso-turc de Eliberare în acest loc a existat un fort turcesc (Tabia), unde turcii trăgeau pe drumul Șosea Belyakovsko în direcția trupelor rusești. Rușii au răspuns la canonadă și odată ce au distrus un tun, turcii au fugit și au abandonat alte trei tunuri.
După unificarea din anul 1885, expansiunea orașului spre vest în locul monumentului actual continuă cu o piață diferențiată (Piață Sir), unde în fiecare zi de vineri se vând o mulțime de fructe și legume. Cel mai notabil a fost locul de vânzare de pepeni verzi, care fuseseră aduse din satele din jur, în cantități uriașe. Cei mai mulți dulci pepeni erau din satul Nikyup. Se vindeau și la bucată, iar cei bogați cumpărau căruțe întregi. Piața era foarte frumoasă în toamnă, atunci când se umplea de grămezi uriașe de legume în toate culorile. Mai înăuntru, (unde este acum Parcul „Câmpul lui Mara”), a fost piața de lemn și a păsărilor. Uneori erau atât de multe păsări că se vindeau extrem de ieftin, doar ca să nu fie nevoiți să le ducă înapoi în sat.
Astăzi în jurul complexul memorial este construită grădină de flori cu bănci.

A fost construit cu fonduri donate de localnicii din orașul Veliko Tărnovo. Maica Bulgaria este unul dintre simbolurile orașului Veliko Tărnovo.

Pe parcursul anilor, în Bulgaria socialistă, fațada monumentului nu se schimbă, cu excepția coroanei, care ca un simbol al monarhiei a fost scoasă de pe capul figurii feminine. Mai târziu, după anul 1989 ea a fost pusă înapoi la locul său, iar din anul 2000 este în osuarul monumentului arde o flacără veșnică, aprinsă de generațiile de oameni recunoscători ale orașului vechi de capitală.