Palatul Regal din Constanţa a fost prima reşedintă regală la Marea Neagră iar construcţia a început în anul 1902, fiind finalizată în 1906.
Palatul lui Carol I se desfăşoară pe demisol, parter, etaj şi mansard. La ferestre şi uşi se remarcă, şi acum, ancadramente bine profilate. Accesul principal în Palat este marcat de un foişor, în axul central al clădirii care este dotat cu un balcon. Stilul sobru a fost cerut de suveran şi adoptat de proiectanţi, elementele specifice de decor exterior fiind puţine. Iniţial, faţada principală dădea spre o mică piaţetă, frumos orânduită cu piatră cubică de granit, flori şi arbuşti ornamentali şi, în plus, spre vechea clădire a gării construite de britanici. Faţada sudică a Palatului Regal are două terase lungi, închise cu tâmplărie metalică din fier forjat ce anunţă mirobolantul stil Art Nouveau. O altă intrare în clădire, aceea estică, este marcată şi ea de un pridvor specific neoromânismului.
În interior, frumoase fresce în ulei ornau saloanele oficiale de primire, spaţioasa sală de recepţii şi câteva dintre camerele de lucru ale regelui. Recepţiile fastuoase constituiau deliciul lumii mondene şi a elitelor locale iar pentru suverani erau o modalitate de a sonda ataşamentul pentru Coroană şi politica ei.
De aici, din Palatul Regal din Constanţa, Carol I a urmărit frecvent pregătirile fastuoase pentru inaugurarea Farului ce îi poartă numele, unul dintre cele mai moderne din Europa la acel moment dar, mai sigur, a trăit clipe din aventura ofensivei terestre a armatei române în Bulgaria, în vara anului 1913 şi a gustat sublimul reîntregirii Dobrogei. Căci, în august 1913, Regatul se mărea cu încă două judeţe, Caliacra şi Durostor, provincia dintre Dunăre şi Mare fiind prima care îşi regăsea unitatea deplină. Recepţia care a serbat momentul acela istoric a rămas multă vreme întipărită în mintea unei lumi care începuse să se mişte cu înfrigurare şi care mirosea, din ce în ce mai evident, a război.
Palatul Regal din Constanţa nu a trăit, ca reşedinţă oficială, decât un deceniu. Ultima vară regală a Palatului a fost chiar aceea din iunie 1916, câteva zile şi săptămâni înainte de sfârşirea păcii şi începerea războiului. În octombrie 1916, după ocuparea Dobrogei de trupele germane, bulgare şi otomane, Palatul Regal din Constanţa a devenit reşedinţa oficială a feldmareşalului Mackensen şi sediul central al administraţiei militare germane a provinciei. Când au plecat germanii din palat, în toamna anului 1918, se poate spune că a murit, într-un fel şi istoria regală a clădirii. În 1922, în mod oficial Regele Ferdinand şi Regina Maria au renunţat la Palatul Regal din Constanţa, imobilul intrând în administrarea Ministerului Justiţiei. În schimbul a două milioane de lei, familia regală a convenit, în 1924, ca aici să îşi deschidă sălile Tribunalul judeţului. Intrarea României în al Doilea Război Mondial a schimbat din nou destinaţia fostei reşedinţe regale. Sediu administrativ al comandamentului militar român din vara anului 1941, imobilul este rechiziţionat în septembrie 1944 de Armata Roşie care îl va administra până la plecare, în 1958. Atelier de proiectare, Casă a Pionierilor şi depozit al Muzeului de Artă, din 1977, sunt doar câteva dintre destinaţiile Palatului Regal, căzut din ce în ce mai mult în mizerie, distrugere şi uitare. În martie 1990, printr-o decizie a Primăriei constănţene, vechea reşedinţă a Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta a primit, din nou, destinaţia de sediu al Tribunalului.
