Silozurile Anghel Saligny construite între anii 1904-1909 și 1912-1915 de inginerul Anghel Saligny sunt amplasate în danele 17-18 ale Portului Constanța, au o înălțime de 45 de metri și o capacitate de stocare de 30.000 de tone fiecare.
Silozurile au fost proiectate de Anghel Saligny după planurile arhitectului Petre Antonescu.
Proiectul inițial prevedea ridicarea a 5 clădiri: 4 silozuri și un uscător de cereale. În final s-au construit doar 3 silozuri și uscătorul. Până în anul 1909 s-au construit magaziile nr. 1 și 2, iar la cea de-a 3-a și a 4-a executându-se numai fundațiile. Primul siloz a fost echipat cu instalațiile însilozării cerealelor sosite în vagoane. Înainte de primul război mondial au început lucrările la cea de-a treia magazine, lucrare finalizată în 1924.
Clădirile sunt realizate din cărămidă și structură metalică.
Elementele neoclasice de pe fațade precum și aspectul general sunt puternic inspirate de arhitectura din SUA a acelor vremuri.
Conform concepției lui Anghel Saligny, fiecare siloz cuprinde 250 compartimente din beton armat, cu o capacitate totală de cca. 30.000 tone de cereale și un debit de 125 tone pe oră la primire și 200 tone pe oră, la predare.
Saligny a reușit să conceapă o tehnologie prin care silozurile puteau să fie încărcate, dar și descărcate, în același timp.
Numărul mare de compartimente și diametrul lor mai redus fac ca, la momentul încărcării silozului cu boabe de grâu, orz, porumb etc., acestea să nu se sfărâme la impactul cu pereții și nici în timpul depozitării, prin presarea de pereții silozului.
Anghel I. Saligny (n. 19 aprilie 1854, Șerbănești, județul Galați – d. 17 iunie 1925, București), academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.
A urmat primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a urmat studiile secundare, la gimnaziul din Focșani, Colegiul Național Unirea, din aceeași localitate, și ulterior, liceul în Germania, la Potsdam. Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 – 1894). În perioada 1870 – 1874, a urmat studiile inginerești, la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde erau profesori iluștrii ingineri Schwedler și Franzius. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub conducerea lui Gh. Duca (în perioada 1877 – 1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
Alte construcții :
– podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888)
– construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și Galați proiectarea în 1888 și construcția între 1890 – 1895 a podului peste Dunăre de la Cernavoda