Situl arheologic stația de biogaz din Mangalia a fost descoperit în perioada 1992-1996, în această zonă aflându-se centrul necropolei romano-bizantine.
Fie că s-a numit Cerbatis sau Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia, poziționarea geografică a acestui loc l-a așezat întotdeauna în mijlocul istoriei. A devenit cea mai veche așezare cunoscută din țară, fiind în același timp teatrul unor evenimente politice, sociale și economice deosebit de importante, care au generat în decursul timpului schimbarea identității, fără a afecta însă esența locului: un pic din strălucirea greacă, un pic din veselia slavă, un pic din tăria spiritului turcesc și un strop din profunda înțelepciune românească, asociată cu sentimentul introspecției.
În urma cercetărilor arheologice au fost descoperite morminte de epocă romană și romano-bizantină, printre care trei morminte de tip hypogeu, unul evidențiindu-se prin numărul foarte mare de inhumări, 38.
Primul mormânt deține un thurribulum de bronz iar accesul se face pe patru trepte realizate din dale de calcar, între acestea și intrarea în camera funerară existând o podea reprezentată de pământ viu. Pereții intrării sunt realizați din blochte mici de calcar semifasonate legate cu pământ.
Al doilea mormânt este realizat din blochete de calcar legate cu mortar (nisip de mare, var, cărbune, cărămidă sfărâmată).
Al treilea mormânt are o cruce pictată cu vopsea roșie, în camera funerară, deasupra intrării. Acest tip de morminte poate data din secolele IV-VI.
Cele mai importante sunt ruinele unei construcții rectangulare care se presupune că datează din secolele IV-V. Printre materialele arheologice descoperite se numără un fragment de masă de altar din marmură și un fragment de picior de masă de altar, ceea ce duce cu gândul că pe aceste locuri s-a aflat Basilica Coemeterialis, a marii necropole romano-bizantine a Callatisului.
Se remarcă existența unor morminte din epoca elenistică și romană, denotând întinderea necropolelor callatiene din aceste epoci până în această zonă și suprapunerea lor de către marea necropolă romano-bizantină.
Cercetările au scos la iveală și un bazin de beton ce a aparținut tot stației de biogaz.
