Podul din Byala de află la capătul de nord-est al orașului Byala, municipiul Ruse. A fost construit pe râul Yantra, între anii 1865-1867, la ordinul lui MIdhat Pașa, conducătorul vilaietului Dunării. Construcția acestuia s-a impus ca urmare a noii șosele care, la Byala, trecea peste râul Yantra, care lega vechiul oraș al vilaietului Dunării – Ruse, cu capitala Imperiului Otoman – Istanbul.
Pentru construcția acestuia, inginerul polonez, Lyudmil Rola, care era în slujba lui Midhat Pașa, a solicitat trei milioane de groși, iar maestrul Kolyo Ficheto – cel mai cunoscut maestru-constructor renascentist, a fost angajat pentru a-l construi pentru 700 000 groși, garantând cu onoarea și viața sa.
Mai întâi, maestrul Kolyo Ficheto s-a angajat să facă o machetă de ceară pentru a calcula suma necesară pentru construcția podului. Acesta este singurul obiectiv de construcție pentru care maestrul a făcut o machetă. Simultan cu podul din Byala, Kolyo Ficheto a construit și biserica „Sv. Troitsa” din orașul Svishtov.
La construcția podului au ajutat fierarii din Gabrovo, tâmplarii și pietrarii din Tryanvna și Dryanovo, țăranii din Byala. Lungimea acestuia este de 276 m, iar lățimea de 9,5 m. Are 13 stâlpi de susținere și 14 arcuri semicirculare. În mijloc se ridică o coloană, pe care se află o placă de marmură cu înscris cu caractere arabe.
Podul de piatră de lângă Byala este o lucrare remarcabilă a epocii Renașterii. Stâlpii de susținere sunt decorați cu sculpturi simbolice: grifon, nimfă, lebădă. Podul este o adevărată operă de artă. La acesta se observă o combinație unică între arhitectură și sculptură. Până în acest moment, ornamente similare au fost folosite numai pentru decorarea clădirilor. Zidăria inegală a podului este căptușită cu calcar dens, bine prelucrat, iar bazele au un finisaj ondulat. Fiecare se aseamănă cu fațada unei clădiri, deschiderile care îl traversează au forma unor ferestre deschise și închise.
Midhat Pașa l-a răsplătit pe maestru în numele sultanului cu ordinul „Medgidie”, i-a dăruit 50 mii de groși și un loc mare în Tarnovo.
În timpul marelui potop din 1897, jumătatea vestică a podului a fost distrusă. În anii 1922-1923 a fost făcută o continuare din beton în locul părții distruse. În 1977 a fost plasată o sculptură cu figura constructorului.
