Printre cele 18 comunităţi din judeţul Constanţa se numără şi „Edinstvo” – Comunitatea bulgarilor din judeţ, al cărui nume semnifică Unitate. Comunitatea există în foma actuală din anul 1995, devenind persoană juridică în 1996, şi este continuatoarea Comunităţii bulgare care a existat în judeţ anterior anului 1940.
Prima comunitatea bulgară din oraş datează din 1873. Membrii fondatori ai acesteia erau negustori renumiţi, meşteşugari şi grădinari. Cu eforturi financiare comune au reuşit să cumpere teren şi să construiască în 1905 prima şcoală, casa parohială şi Biserica „Sf. Nicolae cel Vechi”, unde este şi sediul actual al Comunităţii.
Reînfiinţarea comunităţii a fost posibilă abia după 1989. După ce a căpătat personalitate juridică în anul 1996, comunitatea a devenit larg cunoscută şi a stabilit bune relaţii de colaborare cu toate celelalte comunităţi etnice din ţară.
Numele Comunităţii arată natura şi scopul acesteia şi anume de a uni cetăţenii de etnie bulgară din judeţul Constanţa, oameni cu aceleaşi tradiţii şi mod de viaţă, de a cerceta şi reînvia tot ceea ce s-a moştenit de la părinţi şi conaţionali.
La reînfiinţare comunitatea avea 74 de membrii. În prezent cea mai mare parte dintre membrii sunt oameni la vârsta a treia, etnici bulgari care au rămas pe teritoriul Constanţei. Cei mai mulţi dintre membrii locuiesc în municipiu.
Comunitatea se bucură şi de sprijinul multor simpatizanţi, persoane care au contactat „Edinstvo” cu intenţia unei mai bune cunoaşteri a etniei după ce au vizitat Bulgaria.
Biserica „Sf. Nicolae cel Vechi”, cunoscută şi sub numele de biserica Albă a bulgarilor păstrează caracteristicile stilului arhitectonic românesc, având picture executată de Ioanid Bătrânul.
După 1940, biserica bulgară cu hramul Sf. Nicolae a fost preluată de Episcopia Tomisului și dată cultului orthodox român. Deoarece inscripțiile erau în limba bulgară iar pictura avea nevoie să fie refăcută, Primăria municipiului Constanța a angajat pe cunoscutul pictor de biserici Ion Musceleanu ca să refacă toată pictura, schimbând în același timp inscripțiile în românește.
Biserica a funcţionat drept catedrală între anii 1941-1946 (după bombardarea catedralei de către aviaţia rusă). În anul 1961 odată cu demolarea Bisericii Luterane, comunitatea evanghelică luterană şi-a ţinut slujbele în acest lăcaş mai bine de 10 ani. Între anii 1975-1987 s-a slujit numai de hramul bisericii, pe 6 decembrie. Din data de 6 decembrie 1987 s-a redeschis şi funcţionează cu regim de slujbe normale.
În 1998 fresca a fost restaurată de pictorii Mihail Fordea și Florin Vlad din București.
