Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului datează din 1732, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice. Cele mai importante modificări aduse lăcașului au vizat reparațiile din 1798, 1930, 1966 și 1995, când a fost refăcută și pictura.
Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria și-a dat obștescul sfârșit. Este prăznuită de ortodocși și catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbatoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.
Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii. Potrivit acestei Tradiții, Maica Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață.
Aceeași tradiție spune că Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar întrând în mormant, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulți ani după Înălțarea Domnului.
Biserica Ortodoxă susține că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoșesc și a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-l nască pe Hristos.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare. În secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur în Siria, fiind menţionată în documentele datând din acest secol.
În secolul al VI-lea, sărbătoarea este menţionată şi în Apus, pentru prima dată la Sfântul Grigorie, episcopul de Tours (593 sau 594), cu deosebirea că acolo Adormirea Maicii Domnului se sărbătorea la date diferite de tradiţia Răsăritului, la 18 ianuarie, iar în unele părţi la 15 ianuarie. Se pare că generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.
În Apus, sărbătoarea a fost generalizată puţin mai târziu de către papa Teodor I (642-649), care era originar din Ierusalim, şi care a impus data de 15 august ca dată a sărbătoririi Adormirii Maicii Preacurate, ca în Răsărit.
Numai creştinii din Galia şi copţii egipteni sărbătoresc până astăzi Adormirea Maicii Sfinte, la vechea dată a prăznuirii ei, adică în 18 ianuarie.