Casa Ioan Călugăru din Slatina a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Colonelul Ioan Călugăru a participat activ la acțiunile desfășurate în Primul Război Mondial, pe teatrul de pe teritoriul României. În cadrul desfășurării de forțe este rănit la Pielești – Romanați. În urma acestui incident va fi decorat de către Regele Carol I cu „Steaua României” și „Coroana României”. În timp ce colonelul Călugăru urma frontul în Moldova, în casa din Slatina se vor instala ofițeri germani. De-a lungul acestei perioade și Ecaterina Teodoroiu a ajuns în casa colonelului pentru a planifica următoarele acțiuni.
În anul 1919, trupele conduse de către colonel vor fi implicate în eliberarea Basarbiei de soldații ruși care au rămas în teatrul de război după încheierea armistițiului. Astfel, Ioan Călugăru se mută dintr-o garnizoană în alta și părăsește orașul.
În 1925, colonelul este unul dintre acționarii Băncii Uniunii. În 1942 este membru al Societății Ofițerilor de Rezervă și Retragere proveniți din Activitate. Între 1943 și 1944, casa Călugăru va fi ocupată de către Comandamentul german, iar în 1945 de cel sovietic. Deși reușește să recupereze casa în septembrie 1945, guvernul procomunist va suspenda drepturile de proprietate în scurt timp, având la bază ca motivație faptul ca Ioan Călugăru luptase împotriva armatei sovietice. Casa va fi ocupată abuziv și utilizată ca sediu al unor organizații politice comuniste.
După 1950, în casă vor fi aduși chiriași, familia Călugăru fiind înghesuită în încăperile destinate altă dată servitorilor, unde colonelul va și muri. Potrivit situației deceselor ținută de Sfatul Popular, în 1956, „a decedat Călugăru Ion, fără ocupație, 81 de ani”. Nu se menționa nimic de cariera sa militară, nici că, fiind „vinovat” de a fi luptat în Est. Casa va reveni familiei, de fapt celor două fete Felicia și Amelia, după 1972.
Cele două surori au păstrat casa așa cum o moșteniseră: cu încadramente la ferestre, ornamente specifice epocii în care fusese construită, cu portaluri sculptate din lemn de stejar în ateliere și cu modele vieneze. O parte din lucrurile ce aparținuseră familiei Călugăru au servit la reconstituirea unui salon de epocă, la Muzeul Județean de Istorie.
După anii 1990, casa va fi cumpărată de către familia Iovu, care a conservat mobilierul rămas ca și gardul făcut odată cu casa. Mestecenii puși de noua familie ce însuflețește casa, desăvârșesc noblețea acestei locuințe trecute prin două războaie mondiale.