Biserica Martirii Brâncovineni a fost sfințită la 24 iunie 2012 în prezența Mitropolitului Olteniei, Înaltpreasfințitului Irineu, Preasfințitului Părinte Nicodim, Episcopului Severinului și Strehaiei și Episcopului Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Părinte Gurie.
Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost pusă de către Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei în ziua de 31 iulie 2006.
Construirea sfintei biserici, pictura interioară, amenajarea cu mobilier sculptat, executarea finisărilor exterioare, acoperirea cu tablă de cupru, amenajarea curții interioare, împrejmuirea cu gard de piatră și cu racle metalice, s-au realizat între anii 2006-2010 cu ajutorul enoriașilor din satul Lunca Banului, al altor donatori, precum și cu sprijinul Primăriei Strehaia, al Secretariatului de Stat pentru Culte și al Domnului Frâncu Ion, prin stăruința și purtarea de grijă a preotului paroh Petre Birceanu.
Noua biserică a fost încredința oblăduirii spirituale a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și Sfinților Martiri Brâncoveni.
Domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariției Bibliei în limba română în anul 1688. Și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania. A dat Bucureștiului o nouă Academie Domnească, transformând școala de la Sf. Sava în “colegiu public pentru pământeni și străini”, cu o programă asemănătoare instituțiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări numeroase cărți în limbile română, greacă, slavonă, georgiană și chiar arabă. A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri, între care: bisericile de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile Hurezi și Brâncoveni, Biserica “Sf. Gheorghe Nou” din București, unde odihnesc sfintele sale moaște.
Pentru că a refuzat să se lepede de la credința creștină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsa au suferit-o și cei patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache.
Trupurile lor au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câțiva creștini și îngropate în mare taină într-o mănăstire din Halki, chiar lângă Tarigrad. În vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns rămășitele domnitorului și le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. A așezat peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura țării, fără nici o pisanie, iar deasupra a pus o candelă de argint. Pornind între altele, și de la inscripția de pe această candelă (din 12 iunie 1720), Virgil Drăghiceanu a făcut în 1914 descoperirea mormântului voievodal.
Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți de către Biserica Ortodoxă Română.
