Construcția bisericii s-a realizat între anii 1882-1895 în stil bizantin, în forma de cruce cu o cupolă mare la mijloc, din piatră, cărămidă și acoperită cu tablă. Tâmpla, amvonul împreună cu stranele sunt sculptate în lemn de stejar. Pictura bisericii, în frescă, este opera renumitului pictor Vermont și este realizată în stil bizantin. În timpul războiului din 1916-1918, biserica a suferit mari stricăciuni și prefaceri din partea dușmanilor, care au introdus cai în biserica și au făcut focul. După război, preotul Ioan Ciocan a refăcut-o și a resfințit-o în anul 1936. Sub conducerea preotului Constantin Coada și a preotului Teodor Samoila s-a spălat pictura, care a păstrat caracterul picturii inițiale făcute de Vermont. În afară de turlă, care este complet opera lui Ioanid, multe icoane sunt executate de pictorul Vermont, altele de pictorul Ionescu, unele fiind donate credincioșii bisericii. O mare parte din icoane provin de la biserica veche, cum ar fi: „Sf.Nicolae” din 1864, „Sf. Ioan Botezatorul” din 1895 și „Iisus Hristos” din 1895. În anul 1952 s-a repictat biserica de către pictorul I.Taflan sub conducerea cântăreților bisericești Anghelescu Nicolae și Tudorache Vasile. Deasupra ușilor de la intrare se află următoarea Pisanie: „Ziditu-s-a această Sfânta și Dumnezeiasca Biserică cu hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena cu osteneala domnului Atanasie Rădulescu și soția sa Elena și a fiilor Ecaterina și Constantin și a altor pioși creștini, care au binevoit a ajuta după puterile lor, precum și cu puternicul sprijin al dlui. ministru al Cultelor, Tache Ionescu.

Temelia s-a pus în anul 1882, terminându-se la anul 1895, pe scaunul mitropolitan din București aflându-se, Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul Primat al României, D.D.Ghenadie, iar al Eparhiei Dunării de Jos, Prea Sfinția Sa D.D. Partenie.

În anul 2001 s-au făcut lucrările de restaurare ale lăcașului de cult, folosindu-se de pictorii Nicolae Badiu și Cristian Olteanu.