Casa a fost construită în anul 1890.

Locuința și împrejmuirea din piatră au fost preluate din cetatea antică Tomis. În prezent în clădire funcționează Grădinița cu program normal nr. 16.

Tomis, Constanța de astăzi, a fost întemeiat cu peste 2500 de ani în urmă de navigatorii și negustorii greci veniți din orașul Milet (Asia Mică), atrași de adăpostul oferit de golful și peninsula formate pe țărmul Mării Negre, precum și de schimbul foarte bun de produse făcut cu căpeteniile populației locale, geții.

Perioada de mare înflorire a Tomisului se situează pe la mijlocul secolului I e.n., când, o dată cu instaurarea stăpânirii romane asupra ținutului dintre Istros (Dunăre) și Pontul Euxin (Marea Neagră), devenit provincie romană, cetatea ajunge la rangul de capitală. În acest timp au fost înălțate temple și edificii mărețe, piețe publice și terme (băi), ateliere de prelucrat marmura, s-au construit străzi și cartiere noi.

Dar înfloritoarea cetate este pustiită de avari în anul 601. Câteva veacuri mai târziu, pe ruinele Tomisului se infiripa o mică așezare de pescari, din care, treptat, în secolele următoare, s-a dezvoltat Constanța.

Rămășițele vechii civilizații se întâlnesc în orașul de azi la tot pasul. Mai pot fi văzute în Constanța de azi resturile zidului roman care închidea la nord – vest cetatea Tomisului și ruinele porților de vest și nord, prin care se făcea ieșirea din cetate.

Edificiul roman cu mozaic, cel mai prețios complex arhitectural descoperit, datează din secolele III-IV. Pardoseala acestui edificiu cu ziduri groase și înalte este formată din bucatele colorate de mozaic, desenele reprezentând figuri geometrice și florale. Prin concepția artistică și dimensiunile sale, mozaicul de la Constanța se numără printre primele de acest fel din lume. Se pare că edificiul, având la nivelul mijlociu și subsol magazii pentru mărfuri și o piațetă, servea negoțului, fiind în același timp loc de desfacere a mărfurilor și de depozitare a lor.

Alte numeroase vestigii ale cetății Tomis se găsesc în muzeul orașului, printre ele figurând piese deosebite, precum statuia de marmură a zeiței Fortuna, protectoarea cetății Tomis, împreună cu Pontos, zeul Mării Negre, statuia, tot de marmură, a șarpelui Glycon (o divinitate asiatică) etc.

La Cetatea Tomis și-a petrecut ultimii ani ai vieții marele poet latin Ovidiu, ce a consemnat în operele sale („Tristele” și „Ponticele”) prețioase informații despre viața și obiceiurile geților băștinași.