Odată agreată ideea înfiinţării unei episcopii în Slatina, la iniţiativa Episcopiei Râmnicului şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Olt s-a făcut şi pasul următor, în anul 1993, prin decizia construirii unei catedrale noi în municipiul- reşedinţă, care să poată deveni la momentul potrivit Catedrală Episcopală.
Terenul, în suprafaţă de 2000 mp, a fost donat de familia Popescu Spineni din Bucureşti. Beneficiară a lucrării a fost desemnată Protoieria Slatina.
În anul 1994 s-au început lucrările, dar, trenând acestea la stadiul de fundaţie până în 1998, Episcopia Râmnicului a luat hotărârea înfiinţării aici, începând cu 1 ianuarie 1999, a Parohiei ,,Înălţarea Domnului”.
În anii 2008-2009 biserica a fost acoperită cu tablă de cupru, s-au montat ferestrele, au fost executate tencuielile şi s-a zugrăvit exteriorul, s-a făcut instalaţia electrică, s-a pictat icoana hramului de pe frontispiciu şi s-au făcut racordurile la apă şi canalizare.
Catedrala Episcopală dispune, la demisol, și de o capelă mortuară și un spațiu adecvat pentru priveghi (de aprox. 300 mp). Capela, pictată în stil neobizantin, climatizată și iluminată corespunzător, este prevăzută cu lift mortuar și spații speciale pentru aprinderea lumânărilor și depozitarea coroanelor de flori.
Biserica este construită în formă de cruce, pe structură tip diafragmă de beton armat, având lungimea de 34 m, lăţimea la abside de 22 m şi înălţimea de 34 m, o turlă mare centrală, două turle mici laterale şi un subsol generos de 400 mp.
Structura de rezistenţă a edificiului este modernă, renunţându-se la bolţile, arcele şi cupolele din cărămidă, pentru turnarea lor din beton, şi creându-se în felul acesta deschideri şi spaţii interioare mult mai mari. De o parte şi de alta a intrării, cele două turnuri adăpostesc: unul lumânărarul, camera pentru copii şi un spaţiu administrativ, iar celălalt scara de acces spre subsol și etaje. La nivelul etajului întâi biserica are balcoane construite pe trei laturi ale pronaosului şi un balcon exterior, ce protejează intrarea, iar la nivelul al doilea un cafas pentru cor.
În pronaos, lăcașul are câte o încăpere pe fiecare parte, una pentru lift, iar alta pentru confesoriu, precum și câte șase ferestre laterale, la nivelul superior. Fiecare absidă este luminată de câte trei ferestre și, ca un laitmotiv, deasupra celor două sânuri, ca şi pe faţada de vest, a fost amplasat câte un arc de fereastră, prin care pătrunde mai ușor lumina pe timp de zi, iar seara capătă o aură ce cheamă tainic la rugăciune.
