Conacul a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea de către boierul Marian Ion, ministru în Guvernul Antonescu. Clădirea reflectă în întregime stilul tradițional românesc.
Conacul a fost construit pe cel mai înalt deal de pe malul Oltului, pentru ca boierul să vadă de acolo cu binoclul cealaltă clădire a sa, aflată în Piatra Olt, la câţiva kilometri depărtare. Avea peste 15 încăperi şi era dovadă vie că Oltenia era o regiune bogată, cu profituri importante din agricultură.
După al Doilea Război Mondial, conacul a fost luat abuziv de comunişti şi transformat în sediu al Cooperativei Agricole de Producţie (CAP). După Revoluţie a fost şi un sediu de societate agricolă, după ce s-au desfiinţat fostele CAP-uri, iar apoi, la ceva timp după ’89, nepoţii foştilor moşieri care locuiesc în Elveţia au venit şi au solicitat retrocedarea conacului. A avut loc şi un proces pe care l-au câştigat, şi astfel că au devenit proprietari pe clădire şi 7,5 ha de teren aflat în zona conacului.
Ion Marian a fost ministru în cadrul cabinetului Guvernului Antonescu 3, deținând portofoliul de Ministru al agriculturii și domeniilor în perioada 3 iulie 1943 – 24 aprilie 1944.
Guvernul General Ion Antonescu (3) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 27 ianuarie 1941 – 23 august 1944. Al treilea guvern al lui Ion Antonescu a fost format în urma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941. Generalul a cerut liderilor politici Iuliu Maniu și Constantin I.C. Brătianu să colaboreze la formarea unui guvern de uniune națională, însă a fost refuzat. Guvernul a fost format fără consultarea regelui Mihai, care a adresat însă o telegramă formală premierului: „Ați binemeritat de la patrie redându-i ordinea și liniștea. Odată cu formarea guvernului, vă exprim întreaga admirație și încredere.”
După îndepărtarea legionarilor, Antonescu instaurează un regim autoritar, iar la 22 iunie 1941 România participa alături de Germania la invadarea Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei. Odată cu schimbarea cursului războiului în favoarea Aliaţilor, situaţia României a devenit dramatică, existând posibilitatea ocupaţiei sovietice. Negocierile paralele pentru ieşirea din război demarate pe de o parte pe cale oficială, de guvern, şi pe cale neoficială, de regele Mihai şi opoziţie, nu au adus nici un rezultat concret.
Antonescu nu a dorit să încheie un armistiţiu defavorabil pentru ţara noastră, ceea ce ar fi însemnat capitularea necondiţionată. Regele Mihai, temându-se de o catastrofă naţională l-a demis şi arestat printr-o lovitură de palat. Antonescu a fost judecat în perioada guvernului comunist, fiind acuzat că în timpul războiului a ordonat asasinarea şi deportarea în Transnistria a zeci de mii de evrei. A fost condamnat la moarte pentru crime de război şi executat la 1 iunie 1946.
