Conacul Argeșanu a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind inclus ulterior în lista monumentelor istorice a județului Olt.
Gheorghe Argeșanu (născut la 28 februarie 1883, Caracal – decedat la 26/27 noiembrie 1940, Jilava) a fost un general și om de stat român.
Participant combatant în Primul Război Mondial, generalul Argeșanu a deținut importante funcții de comandă în următoarele unități militare: Regimentul 2 Călărași-Caracal, unitate de elita, Divizia 1 Cavalerie Arad, Divizia 3 Cavalerie, Divizia 11 Infanterie, Divizia de Gardă și Corpul II Armată.
În ceea ce privește funcțiile publice deținute, în perioada 30 martie – 14 octombrie 1938 a fost Ministru al Apărării Naționale în al doilea Guvern al patriarhului Miron Cristea, iar în perioada 21 – 28 septembrie 1939 a fost Președinte al Consiliului de Miniștri.
Se pare că a fost într-un conflict surd cu generalul, viitor mareșal, Ion Antonescu, conflict nerecunoscut de niciunul dintre aceștia. Disputa celor doi ofițeri cavaleriști de elită a fost generată de câștigarea, în primă instanță, a examenului pentru gradul de general de către colonelul, pe atunci, Ion Antonescu, ea continând până la arestarea generalului Argeșanu. Un alt motiv al disputei a fost și poziția total diferită față de Carol al II-lea a celor doi: Argeșanu favorit – îl însoțise pe acesta, în tinerețe, în călătoria în jurul lumii iar Antonescu, era în dizgrație, pentru mândria cu care îl trata pe rege. Gheorghe Argeșanu a fost numit prim-ministru de către Carol al II-lea în urma asasinării de către legionarii conduși de Horia Sima a fostului șef al Guvernului, Armand Călinescu. Instalat în funcție, generalul Argeșanu, devotat lui Carol al II-lea, a impus o serie de măsuri sângeroase împotriva legionarilor, precum:
– executarea și expunerea la locul crimei a asasinilor lui Armand Călinescu;
– executarea fără nici o judecată a câte 3 legionari aleși aleator din fiecare județ al țării și expunerea lor în piețe publice.
Surse spun că, imediat după noua numire ca ministru de interne de către Carol al II-lea și aflarea veștii despre decizia acestuia de a executa câte 3 legionari din fiecare județ, a ordonat oprirea execuțiilor, salvând astfel viața câtorva. Dincolo de controverse, generalul Gheorghe Argeșanu, a fost un ofițer de valoare, care, din păcate și nu din voia lui nu și-a dat obolul de pricepere și jertfă în conflictul în care a intrat România în 1941. Mandatul său, rămas în istorie pentru numeroasele crimele comise într-un interval deosebit de scurt, s-a încheiat după 7 zile, fiind înlocuit de guvernul Constantin Argetoianu.
În timpul statului național-legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941), Gheorghe Argeșanu a fost întemnițat, alături de alți foști demnitari ai regimului carlist, la închisoarea Jilava. În noaptea de 26/27 noiembrie 1940, 64 de foști demnitari și magistrați care luaseră măsuri violente împotriva Mișcării Legionare, printre care și generalul Argeșanu, au fost asasinați de un grup de legionari.