Conacul Paul Lazăr era construit în stil neoromânesc, cu parter, etaj și un foisor, de unde proprietarul putea urmări mai bine tot ce se întâmplă pe moșia lui. Conacul era construit din cărămidă și acoperit cu tablă zincată, și era amplasat într-un cadru superb valorificat de arhitecta peisagista Riri Delavrancea – Gibory: sere, solarii, peluze cu flori și pergola.
În anul 1939 Paul Lazăr era Președintele Camerei Agricole a Județului Romanați. După venirea rușilor și a comuniștilor la putere a fost internat în lagărul de la Caracal, unde a stat 8 luni.
În prima parte a celui de-al doilea război mondial, când armata română a recucerit Basarabia și Bucovina, pe moșia lui de la Liiceni au fost aduși prizonieri ruși la muncă, aceștia acuzându-l când situația frontului s-a schimbat și rușii au venit peste noi, că nu au fost tratați cum trebuie, pentru acest fapt Paul Lazăr trebuind să plătească.
O ceată de soldați ruși s-au dus la conac și în fața lui, pe lângă alte gesturi necivilizate de jaf și vorbe urâte, i-au împușcat cei 40 de cai de rasă, ce reprezentau averea sufletească, fiind un mare pasionat de creșterea și îngrijirea lor, aspect ce l-a tulburat profund, rușii interzicând ridicarea cadavrelor.
Cumpăra iepe “pensionare” de la curse. Le împerechea cu armăsari care aveau pedigriul bun și premii importante, apoi vindea mânji promițători pe care îi antrena de tineri. La curte exista o pistă de trap, angajase un antrenor special, avea chiar și așa-numita bihuncă, pe care o trăgeau caii la cursele de trap, în care stătea jokeul.
El a adus în stagiatură la ferma sa un student de la Facultatea de Agricultură din Iași pe nume Grisco Leon, sublocotenent în rezervă, căruia i-a promis 150 000 de lei dacă va scoate un mânz cu caracteristici premiante. În timpul proiectului a început războiul, iar Grisco Leon a fost chemat pe front. Pe la mijlocul lui august 1941, aflat cu plutonul în linia întâi, apare un curier de la divizie însoțit de un civil, ce se duce direct la Grisco Leon, acesta îl îmbrățișează și îi oferă cei 150 000 de lei. Civilul era Paul Lazăr care obținuse aprobările ca să ajungă în zona de conflict, pentru a-i spune că unul din mânji întrunește cerințele stabilite. Aceștia doi s-au mai întâlnit după război în 1952 în Craiova, unde Paul Lazăr căra lemne cu o căruță de la un depozit, pentru diferite persoane. I-a spus că nu duce lipsă de bani, s-a obișnuit, nu-i pare rău că a pierdut moșia, dar suferă după cei 40 de cai uciși sălbatic de o ceată de soldați ruși ai armatei roșii eliberatoare.
Paul Lazăr s-a născut pe 7 februarie 1885 la Drăgășani și a decedat la Craiova pe 23 octombrie 1966, în casa surorii sale, adus aici în anul 1949, cu domiciliul obligatoriu, însoțit de menajera sa Elena, cu care s-a căsătorit în final.
