În anul 1682, domnitorul Șerban Cantacuzino ridică o cruce impunătoare din piatră, chiar pe locul în care bătălia a fost câștigată.

Pe lateralele interioare ale crucii se poate observa lupta purtată de voievod.

Odată cu trecerea timpului, în apropierea monumentului a luat naștere un sat, numit în prezent, Crucea de piatră, făcând parte din comuna Călugăreni, județul Giurgiu.

În 1862, pentru protecție, monumentul este încadrat într-o capelă, ce dispune de geamuri laterale și un acoperiș din tablă de plumb.

Monumentul de la Călugăreni amintește de lupta din 13-23 august 1595.

Oastea munteană condusă de domnul Țării Românești Mihai Viteazul, întărită de câțiva ardeleni trimiși de Sigismund Bathory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc.

Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.

Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri”^.

În ceea ce privește efectivele oștirii creștine, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp.

Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri. Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu.

În acest spațiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configurația terenului impunând atacul în valuri, fără a fi cu putință desfășurarea largă pe flancuri.

Un număr de 7.000 de otomani au căzut pe câmpul de luptă, iar tunurile acestora și un steag verde al profetului au căzut în mâinile românilor.

Prin victoria obținută la Călugăreni, Mihai reușise să atingă principalele obiective: a provocat pierderi importante dușmanului, l-a demoralizat și întârziat înaintarea turcilor, a câștigat timpul necesar pentru concentrarea forțelor antiotomane.