În anii 60 autoritățile au solicitat sculptorului Corneliu Virgiliu Medrea (1888-1964) artist plastic, membru corespondent al Academiei, realizarea unui grup statuar care să aducă omagiu muncii pescarilor.
În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Odată cu trecerea timpului, construirea căii ferate a transformat Constanța în oraș, acesta având o particularitate care se regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești : navigația de turism și de pescuit individual (dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte răspândită în restul Europei).
Prima lege a pescuitului a fost aplicată în anul 1896, ctitorie a marelui savant Grigore Antipa. Această etapă se caracterizează prin abordarea modernă a pescuitului și pisciculturii, protecția și exploatarea raționala a fondului piscicol, înființarea unităților de cercetare, înființarea învățământului mediu de profil – școala de Pescărie și Piscicultura Giurgiu (1928).
Inițial statuia pescarilor cu năvod era amplasată pe pământ, ulterior în jurul acesteia fiind construit un bazin care să aducă mai aproape de realitate conceptul grupului statuar.
Cornel Medrea s-a născut în 1888 în comuna Miercurea Sibiului, într-o familie originară din comuna Galda de Jos. După studii liceale la Alba Iulia și la Școala de Arte și Meserii din Zlatna, Medrea urmează Școala de Arte Decorative din Budapesta (între 1909-1912), unde a lucrat cu sculptorul György Zala. Între anii 1912-1913 a întreprins călătorii în diverse țări europene, vizitând muzeele de arte plastice.
Din 1914 participă la Saloanele Oficiale din București, la expozițiile grupărilor „Tinerimea artistică„, „Arta română” etc. Expune la Bienala din Veneția (în anii 1928, 1938, 1956 și 1958) și la multe alte manifestări artistice din străinătate.
Între anii 1939 – 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul „Nicolae Grigorescu”).
În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Cornel Medrea a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice (Dragoș Vodă și Zimbrul), reprezentările alegorice (Atlas, Pescarii,Victorie) converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane.
