Monumentul lui Elias Canetti a fost inaugurat în 2015, la împlinirea a 110 ani de la nașterea cunoscutului beletrist și dramaturg. Monumentul se află în partea centrală a orașului Ruse și este opera renumitului sculptor, prof. Georgi Chankanov. Cântărește 2 tone și jumătate. Scriitorul este aplecat peste cărți, iar în ureche îî șoptește o bufniță.
Elias Canetti este un scriitor de limbă germană, născut în Bulgaria, de origine sefardo-iudaică. A primit premiul Nobel pentru literatură (ca scriitor austriac) în 1981.
Născut în Ruse, în famlia lui Jean Canetti și Mathilde Arditi, Elias este cel mai mare dintre cei 3 fii. Familia acestuia se poate urmări până în secolul al XV-lea, când strămoșii părinților săi au fost expulzați din Spania. Limba sa maternă este ladiniana. Familia tatălui său s-a mutat din Edirnele otoman în Ruse. Tatăl și bunicul lui Canetti au dezvoltat o afacere de succes în Ruse. Mama acestuia aparține uneia dintre cele mai vechi familii sefarice din Bulgaria – Adriti, neam care se află printre fondatorii coloniei evreiești din Ruse de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Neamul Ardiților poate fi urmărit înapoi, până în secolul al XIV-lea, când lucrau ca medici legiști și astronomi la curtea regală aragonescă a lui Alfonso al IV-lea și Pedro al IV-lea. Înainte de Ruse au locuit în Livorno, în secolul al XVII-lea.
Anii copilăriei și i-a petrecut în Ruse. Familia sa s-a mutat (1911) în Manchester, unde tatăl său a murit în 1912; conform lui Canetti, acest lucru s-a întâmplat la vestea izbucnirii Războiului Balcanic. Familia Canetti s-a mutat în Lausanne, apoi în Viena. Elias a învățat limba germană, în acea vreme acesta folosind bulgara, engleza și franceza. După aceea, familia s-a mutat mai întâi la Zurich (1916-1921), iar după aceea (până în 1924) – la Frankfurt, unde acesta a terminat liceul. În 1924 a devenit student la chimie în cadrul Universității din Viena și a absolvit cu doctorat în 1929.
În 1934, Canetti s-a căsătorit cu scriitoarea Veza (Veneţiana) Taubner-Calderon (Veza [Venetiana] Taubner-Calderon, 1897-1963), care a devenit muza sa și ajutorul său literar.
După anexarea Austriei la Germania Nazistă, în 1938, și începerea persecutării evreilor, Canetti a plecat la Paris și Londra și s-a stabilit în Anglia. Acolo a avut o lungă legătură romantică cu artista austriacă Marie-Louise von Motesiczky, cât și cu poeta irlandeză Iris Murdoch. După ce soția sa a murit, acesta s-a căsătorit cu Hera Buschor, cu care a avut o fiică, Johanna (1972), muziciană.
În ciuda faptului că era un autor de limbă germană, Canetti a rămas în Marea Britanie (primind cetățenie în 1952) până în anii 70. Ultimii 20 de anu de viață i-a petrecut cu precădere la Zurich, unde și-a scris autobiografia (primul său tom este intitulat „Limba salvată”). La 14 august 1994, Elias Canetti a murit la Zurich, lăsând în urma sa o operă importantă, tradusă în mai mult de 25 de limbi.
În 1981, Elias Canetti a primit premiul Nobel pentru literatură pentru întreaga operă, caracterizată de viziune, bogăție ideologică și putere artistică. Sunt cunoscute cuvintele acestuia: „Tot ceea ce am experimentat mai târziu, mi s-a întâmplat deja în Rusciuc”. La ceremonia de la Stockholm, acesta a declarat: „Astăzi, după evenimentele de la Hiroshima, fiecare știe ce reprezintă războiul și doar faptul că fiecare știe asta este singura noastră speranță”.
În onoarea scriitorului, orașul nașterii acestuia, Ruse, a fondat în 2005 premiul național pentru literatură „Elias Canetti”.
