Muzeul Parohial Eșelnița s-a constituit în perioada 1990-1996, grație preotului paroh Sever Negrescu și a donatorilor.

Cuprinde bunuri de patrimoniu de excepțională valoare, provenind de la vetrele fostelor sate și biserici aflate de-a lungul Defileului Dunării: Tisovița, Plavisevița și Ogradena înghițite de ape, precum și a celor strămutate Dubova și Eșelnița, odată cu construirea Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier 1.

Din colecția de icoane două se disting prin apariția Dunării în cadru. Unică și cu o puternică simbolistică este icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus, înveșmântată în ie românească și purtând în mână dreaptă o floare de crin. Icoana provine de la biserica din Ogradena și este datată în prima jumătate a sec. XVIII. Cea de-a doua este lucrată în fir de aur pe goblen și îl reprezintă pe Mântuitorul Hristos, la picioarele căruia se văd fluviul Dunărea și o luntre cu pescari.

De la vechea Mănăstire Mraconia se păstrează ușile împărătești și o candela.

Cărți filigranate, manuscrise miniaturate, potire de argint, pisanii, un opaiț dacic și celelalte obiecte încărcate de vechime și de duhul apei, au inspirat pe preotul muzeograf să le strângă și să le reașeze sub numele “Muzeul din ape”.

Muzeul Parohial, păstrează importante mărturii despre viața ierarhului Iosif Traian Bădescu, Episcop de Caransebeș, primul episcop bănățean, a cărui activitate a rămas în conștiința tuturor ca fiind rodnică și trainică atât din punct de vedere spiritual, cât și administrativ. Episcopul a lasat prin testament să fie înmormântat în satul în care a copilărit, Eșelnița și unde tatăl său a păstorit ca preot vreme de 50 ani.

Prima atestare documentară a localității Eșelnița este datată la 25 februarie 1484 într-un act prin care Matei Corvin îi donează lui Iacob Gârlișteanu o serie de moșii, printre care și cea de la Eșelnița.  Localitatea Eşelniţa, relativ nouă ca aşezare a renăscut în urma strămutărilor din anii 1976-1982. În noua sa alcătuire a regrupat în totalitate populația localității Ogradena și parțial populația strămutată din alte localități.

Comuna Eșelnița de azi, datorită strămutării locuitorilor din Eșelnița veche și Ogradea în urma construirii barajului Porţile de Fier I, este situată în depresiunea formată de valea râului Eșelnița, mărginită de dealuri, continuând spre sud până în golful format de confluența râului Eșelnița cu fluviul Dunărea și ajungând spre vest până în Cazanele Mici – zona Mraconia.