Activitatea primăriei Corabia se desfășoară în cadrul Palatului Administrativ, fiind una dintre clădirile înscrise în lista monumentelor istorice a județului Olt.
Construcția a fost inițiată în anul 1899 și finalizată în timpul mandatului lui Dumitru Buzdun. Lucrările au fost coordonate de către arhitectul Clement Segall.
Înființarea orașului Corabia s-a datorat unor necesități strict economice. Chiar în primul demers oficial făcut în această direcție (petiția celor 37 de comercianți din Caracal, din 24 iunie/6 iulie 1859, adresată domnitorului Alexandru Ioan Cuza), se susținea că realizarea acestui proiect, avea la bază dificultățile întâmpinate de comerțul districtului, datorate îngrădirilor exercitate de unul din marii proprietari funciari ai județului, Gh. Bibescu, proprietar al schelei de la Islaz, acolo unde produsele agricole erau îmbarcate pe vasele care circulau pe Dunăre.
În jalba adresată domnitorului, comercianții arătau că schela Islaz nu era punctul cel mai potrivit pentru dezvoltarea comerțului, fiind situată în extremitatea districtului, proprietarul fixând-o în acel loc pentru a dobândi venituri abuzive. Astfel, petiționarii propuneau poziția mult mai avantajoasă a satului Corabia, proprietate a mănăstirii Bistrița și cereau aprobarea de a se forma în acel loc un oraș liber, cu port, unde să răscumpere 1000 de pogoane pe care se vor construi viitoarele case.
Considerând întemeiate argumentele mai sus-menționate ale comercianților din Caracal, domnitorul aprobă cererea.
După o serie de neînțelegeri între municipalitate și petiționari, în sfârșit, în anul 1862 se formează o Comisie, constituită din inspectorul general de poduri, din membri municipali ai orașelor Craiova, Caracal și Turnu Măgurele, care alege locul unde se va forma orașul-port Corabia, iar visul comercianților românețeni se îndeplinește în anul 1871, când Principele Carol promulga Legea fondării orașului Corabia în 30 noiembrie/ 11 decembrie. Legea acorda o suprafață de 500 pogoane, împărțite în trei secțiuni și care urmau să fie vândute în loturi mici, terenurile de utilitate publică fiind date fără nicio plată. De asemenea, statul își rezervă pe malul Dunării o întindere de 40 stanjeni în lățime pentru construirea cheiurilor și a celorlalte anexe ale viitorului port.
La noul oraș se va alipi și comuna Dasova, a cărei vatră va fi strămutată pe malul Dunării, iar o parte a locuitorilor ei vor fi împroprietăriți cu locuri de casă în nordul orașului, formând cartierul Valea Seacă.
Ulterior, în 1880, după ce și cătunul Corabia-Veche, care aparținuse până atunci comunei Celei, va intra în cadrul noii localități, prin Decretul regal din 6 aprilie 1881, Corabia va fi declarată comună urbană. Astfel că, după 22 de ani de la primele demersuri, Corabia devine oraș, el bucurându-se în următorii ani de o rapidă dezvoltare. În secolul XX, la oraș vor mai fi alipite satele: Vârtop (care ținuse de comuna Celei), Siliștioara (comuna Garcov) și Tudor Vladimirescu, care luase ființă în anul 1896, pe moșia comunei Vișina Veche.
