În 1865, locuitorii solicită guvernatorului Dobrogei ca noua localitate să fie denumită Medgidia, în semn de recunoștință pentru protectorul lor, Abdul Medgid.

După războiul de independență (1877-1878 ), Dobrogea a revenit la patria mamă, România, iar Târgul Medgidia renaște și începe să se organizeze. În decembrie 1878 este ales Consiliul Comunal și constituită cancelaria Primăriei. Un an mai târziu aici se înregistrau 300 de case cu 1500 de locuitori. Anul 1882 este marcat prin înființarea spitalului comunal și a primei farmacii din oraș. Creșterea populației se face într-un ritm moderat, astfel încât în 1884 sunt înregistrați 2449 locuitori, iar în 1903 în 879 de case locuiesc 2858 de suflete.

În 1886 se ridică o școală primară mixtă pentru copiii săraci ai orașului. Aceasta era a treia școală care se înființa în Medgidia, o școală de baieți și una de fete, se construiseră în 1879.

Interesul pentru Medgidia pare a-i cuprinde și pe scriitorii de literatură științifico-fantastică. Jules Verne publică în 1883 nuvela Keraban încăpățânatul în care eroii cărții ajung în Dobrogea și poposesc la Medgidia.

În anul 1893 începe construcția palatului comunal, clădire reprezentativă a orașului care în decursul timpului a suferit diverse reparații și modificări.

Unul din primarii importanți ai Medgidiei a fost I. N. Roman de al cărui nume se leagă multe dintre evenimentele care au marcat acest sfârșit de secol. Ca un omagiu pe care oamenii l-au adus acestei personalități, în 1936 se înființează un camin cultural ce-i poartă numele și se află găzduit în casa lui Ibrahim Themo.

La 1901, orasul Medgidia avea 36 de străzi, cateva pavate sau pietruite, 7 mici hoteluri și 10 hanuri. Era printre celelalte localități ale județului, cea mai dezvoltată.

Activitatea culturală a orașului Medgidia este bine întreținută pe de o parte de comercianți, industriași, agricultori care nu precedau să investească în manifestări spirituale precum construirea de biblioteci publice, dar și de către primăria care avea în bugetul anual ca destinație specială fonduri pentru propășirea mișcării artistice și culturale. În august 1936, apare la Medgidia prima revistă intitulată Graiul Dobrogei.

În 1940, țara intră în război, nenumărați au fost soldații care au plecat din Medgidia să lupte pe front. Până la izbucnirea războiului, Medgidia era incontestabil orașul cu oamenii cei mai înstăriți, ba chiar fără să se fi făcut o statistică, din numărul total al locuitorilor cel puțin jumătate dețineau suprafețe mari de teren, monopolul comerțului și industriei. După terminarea războiului, tăvălugul comunist a început cu deposedarea pământurilor. La 27 februarie 1965, a fost inaugurat complexul sanitar format dintr-un spital și o policlinică modernă. În anul 1970 orașul dispunea de o baie publică cu o capacitate de deservire de 40 locuri, un hotel cu 52 locuri și 60 de abonați telefonici.

1989 – anul care a schimbat cursul istoriei. La Medgidia, asemenea întregii țări, oamenii au reacționat spontan și au încercat să restabilească intrarea în normalitate. În această perioadă, oamenii încearcă să reconstituie imaginea unui patrimoniu distrus, să-și revendice drepturile, să participe voluntar cu sugestii și fapte la refacerea materială și spirituală a orașului.

Anul 1994 aduce Medgidiei o mare împlinire, devenirea orașului, municipiu.