Turnul de apă din Turnu Măgurele a fost ridicat în anul 1915, având ca obiectiv alimentarea cu apă a orașului. În prezent este declarat monument istoric.
Încă din trecut, locuitorii oraşului ai avut probleme cu apa. Între 1890 şi 1907, s-au făcut repetate încercări de identificare a unor izvoare mari în pânza freatică, însă fără succes. În aprilie 1909, în urma studiilor coordonate de ing. Elie Radu, a fost propusă unica soluţie salvatoare: alimentarea oraşului cu apă din Dunăre. Apa urma să fie decantată, filtrată şi sterilizată cu ajutorul ozonului.
Proiectul Castelului de Apă din Drobeta a fost aprobat de Consiliul Comunal, la 10 iunie 1910, după planurile inginerului Elie Radu. Castelul avea să fie amplasat la cea mai înaltă cotă din oraş, la 104 metri altitudine pentru o distribuţie avantajoasă în toate zonele oraşului. Lucrările s-au desfăşurat sub atenta supraveghere a ing. Petre Ciocâlteu, şeful Serviciului Tehnic al judeţului Mehedinţi.
Castelul a fost gata în 1913 şi inaugurat un an mai târziu, când s-a pus în funcţiune întregul sistem de alimentare cu apă a oraşului. La deschidere au participat primul ministru I.I.C.Brătianu, miniştrii Al. Constantinescu şi V.Gh. Mortun, episcopul Ghenadie al Râmnicului- Noului Severin şi a oficialităţilor locale. În 1915, a fost aşezată la baza sa o inscripţie în amintirea momentului fixării pietrei fundamentale şi a începerii lucrărilor.
Castelul de Apă are 27 de metri înălţime şi este cea mai înaltă construcţie din Drobeta. A fost construit în stil medieval. Construcţia a fost plătită dintr-un credit contractat de primărie la Casa Creditului Comunal şi Judeţean.
Întreg sistemul avea o staţie de captare în amonte de oraş, uzina de apă care făcea decantarea, filtrarea şi sterilizarea şi, nu în ultimul rând, castelul de apă, prevăzut să facă distribuirea. El a fost proiectat astfel încât să fie ridicat din beton armat şi organizat în interior cu două rezervoare suprapuse. Fiecare rezervor deservea ueni părţi a oraşului. Capacitatea lor era de 1025 de metri cubi.
În timpul Primului Război Mondial, castelul a fost folosit de armata germană ca punct de observaţie. Era un loc ideal datorită celor patru turnuri mici, făcute initial pentru a putea fi folosite de către pompieri.
Odată cu trecerea timpului, oraşul şi-a continuat dezvoltarea, bazinele de decantare din Castel au devenit insuficiente şi s-a pus problema construirii unui al treilea bazin. Acesta se realizează în anul 1964 şi este amplasat în spaţiul podului peste ultimul planşeu de beton al construcţiei.
În 1980, construcţia îsi pierde utilitatea şi este destinată atelierelor şi birourilor firmei ce furnizează apa potabilă în Drobeta Turnu Severin. Cum astăzi distribuţia apei este asigurată prin alt sistem, Castelul cu Apă are o nouă funcţionalitate.
În 2010, castelul a intrat într-un proiect de modernizare şi conservare, aşa că, în iunie 2012, a intrat în circuitul turistic. Costurile de reabilitare au urcat la 1 milion de euro, fonduri europene.
Astăzi, clădirea este concepută ca o succesiune de spaţii pe verticală, care să adăpostească un centru de informare turistică, un spaţiu de expoziţie şi galerie de artă, un muzeu „Istoria alimentării cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin”, o expoziţie de fotografii şi sculptură, o cafenea literară şi spaţiu de belvedere.
