Romula, poartă un nume roman ce amintește de Roma, cetatea eternă. Cucerirea Daciei de către romani și transformarea unei părți a teritoriului acesteia în provincie romană au marcat un salt important în domeniul vieții materiale și spirituale din ținuturile de la nord de Dunăre. Printre elementele de civilizație nou introduse în Dacia s-au numărat și orașele; printre așezările urbane nou-înființate s-a aflat și Romula, oraș ce a cunoscut o evoluție rapidă, devenind în scurt timp principalul centru urban din zonă, capitală a Daciei inferioare și, mai târziu, a Daciei Malvensis.
Asemenea marilor centre urbane ale Daciei, Romula-Malva a înaintat în ierarhia municipală, obținând o dată cu dezvoltarea sa atât rangul de municipium, cât și pe cel de colonie. Prima atestare a municipiului Romula este din timpul lui Antoninus Pius, dar pare foarte probabil ca aceasta promovare să se datoreze împăratului Hadrianus, cu prilejul reformei administrative din anii 119-120, o dată cu desemnarea ei drept capitală a Daciei Inferior. Nici data acordării statutului de colonie nu este cunoscută cu exactitate; se acceptă o promovare la statutul superior pe vremea lui Septimius Severus.
Atacurile barbare care au avut loc către mijlocul secolului al III-lea la granița de răsărit a provinciei au declanșat criza stăpânirii romane din Dacia, aducând în prim-planul evenimentelor regiunile sudice ale acesteia. După mai bine de un secol de prosperitate, Romula – Malva a suferit în această perioadă distrugeri însemnate. Retragerea aureliană a armatei și administrației romane din Dacia (275) a marcat sfârșitul existenței orașului roman Romula.
În zonă s-au fost descoperit urme de locuire aparținând neoliticului (cultura Boian V), perioadei de tranziție la epoca bronzului (cultura Coțofeni), epocii bronzului (cultura Vericioara, fazele finale), Latene-ului geto-dacic și sec. XIV-XVI.
La Est și la Vest de drumul roman către Acidava (Enosești), la Nord și la Sud de zidul lui Filip Arabul se găsește centrul (cartierul) de producție ceramică din partea de Nord a orașului roman Romula. Acesta a devenit sectorul cel mai intens analizat al sitului arheologic.
Cercetările în această zonă au început în anul 1965 și au continuat până în anul 1998 sub conducerea arheologului dr. Gheorghe Popilian. În acest sector au fost descoperite un număr de 22 de cuptoare de ars cărămizi și vase, o vilă suburbană, mai multe edificii și două morminte în sarcofage din cărămidă.
Scopul general al săpăturilor arheologice din anul 2003 a fost prelungirea cercetării centrului de producție a ceramicii din partea de nord a orașului roman.