Denumită Palatul Regal din Mamaia pe vremea monarhiei, clădirea a făcut parte din proprietarea principesei Elena, mama regelui Mihai. Acolo tânărul rege și-a petrecut o parte din verile copilăriei.
Odată cu revenirea în țară a lui Carol al II-lea și preluarea tronului de la fiul său, relațiile lui Carol cu Elena s-au înrăutățit, astfel că Elena a fost obligată în cele din urmă să părăsească România. Ea a renunțat la Palatul Regal din Mamaia și la alte proprietăți din România în schimbul achiziționării de către statul român pe numele ei al Vilei Spartadin Florența.
Palatul avea o formă destul de neregulată, semănând mai mult cu o vilă cu mai multe corpuri și era situat în mijlocul unui parc de 34968 m pătrați, înconjurat de o lizieră. Construcția avea o suprafață de 1200 m pătrați și a fost ridicată în doi ani și jumătate. Schițele de anteproiect și planurile palatului au fost executate de arhitectul Mario Stoppa, care a semnat la 4 aprilie 1924 un contract cu generalul Paul Angelescu, prin care primea un onorariu de 4% din valoarea efectivă a lucrărilor. Lucrările de construcție au fost executate de antrepriza lui Carlo Actis, sub directa conducere și supraveghere a arhitectului Constantin D. Dobrescu, începând din 1 decembrie 1923 și terminându-se în vara anului 1926. Materialele de construcție au fost furnizate de firme renumite în epoca: antrepriza Constantin Kirilescu (pentru piatra de fundație), Societatea „Reconstrucția Dobrogeană” și fabricile Petculescu Ferdinand Koska &Co. și altele, fiind achiziționate prin licitație. Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din acea vreme, instalație de aer condiționat cu ventilatoare – furnizate, ca și lustrele de la firma „Siemens Schukert Werke”, încălzire centrală și electrică realizate de atelierul Ilie Popescu & Gh.Cretu. Antreprenorul italian Antonio Moraldo s-a ocupat de asfaltarea teraselor palatului, iar Carlo Actis a făcut fântâna,trotuarele și lacul din parc. La 2 decembrie 1927, după moartea Regelui Ferdinand, palatul, compus din: subsol (16 camere, baie, spălătorie, cafegerie, garaj), parter (12 camere, bufet, garderobă, 3 terase, 8 băi, WC -uri) și mansardă (7 camere și baie) a fost donat de către Regina Maria și patru din copiii săi (Nicolae, Ileana, Elisabeta și Mărioara), prințesei Elena, mama Regelui Mihai. Noua proprietara a ordonat transformarea parcului regal, prin instalarea conductelor de apă, modificarea drumurilor și peluzelor. A instituit din 22 ianuarie 1928 un nou regulament, care stabilea atribuțiile precise ale fiecărui angajat. După 1930, palatul va intra în posesia Regelui Carol al II lea, care l-a folosit ca reședință de vară. Regina Maria și-a oprit 2780 m pătrați din parc, unde a dispus construirea unei moderne vile, „Vila Stirbey”, dotată cu ascensor francez, marca „G.Houplain Paris” de 4 persoane, cu centrală electrică proprie și o pompă centrifugală ce alimenta turnul cu apa. La 6 iunie 1932, din ordinul lui Carol al II lea, vila reginei a fost predată Flotilei de Hidroaviatie din Mamaia, suverana mutându-se la Balcic.