Statuia este creată în anul 1958 de către Boris Caragea și este lucrată din bronz.
Boris Caragea (n. 11/24 ianuarie 1906, Balcic, Bulgaria – d. 8 august 1982, București) a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române din 1955.
În tinerețe a fost barcagiu în Balcic. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian. Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han.
Și-a perfecționat studiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea.
La un moment dat, din cauza lipsei resurselor materiale, Boris Caragea a vrut să părăsească școala.
Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile.
Dobrogea este prezentă în lucrările sale: „Dans dobrogean”, „Pescarii” sau „Femeie cu cobiliță”, iar legătura sa cu familia regală, pe care o avea prin Zoe, se întărește când Balcicul natal devine casa de suflet a Reginei Maria. În noul regim, sculptorul Boris Caragea este cuprins de panica existențială și face un gest prin care se anulează ca artist al unei epoci cu adevărat de aur a României: își distruge operele realizate în anii dinaintea comunismului.
Dorind din răsputeri să supravieţuiască schimbării radicale a societăţii, cel puţin la nivelul la care fusese obişnuit, Caragea se apucă de lucru cu fervoare demnă de şantierele comuniste. Sculptează şi glorifică oameni ai muncii, ostaşi sovietici, luptători ai poporului.
Operele sale ajung efigie a orânduirii roşii, pe faţada Operei Române din Bucureşti, în parcuri (Statuia lui Lenin de la Bucureşti şi Monumentul Victoriei de la Constanţa), pe faleza de la Constanţa (Aruncătorul de disc), în centrul marilor oraşe – Monumentul ostaşului sovietic de la Iaşi etc. Înflăcărarea sa îi aduce aprecierea conducătorilor comunişti, care îl propulsează în cariera academică, întâi ca profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti (1949-1974), apoi ca preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1951-1957). În 1955 devine membru corespondent al Academiei Române, iar în 1962 este ales preşedinte al Consiliului Artelor Plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură şi artă. Acoperit de privilegiile regimului, Boris Caragea moare la Bucureşti, la vârsta de 76 ani, la 8 august 1982. A cunoscut gloria în epoci total diferite, dar basolierefurile sale de pe edificiile comuniste se pierd, acoperite de lipsa de respect faţă de trecut. Ignoranţă pe care a sădit-o în comportamentul popular tocmai regimul pe care l-a preaslăvit sculptorul născut în Balcicul boemei româneşti.
