Sfântul locaş a fost construit între anii 1933-1936, contribuind locuitorii satelor Stancea şi Clinciu, care şi-au donat veniturile obţinute în urma muncii în dijmă pe moşia statului şi Prefectura Judeţului Ilfov. O contribuţie de 600.000 lei a dat-o Anastasia Ionescu din Bucureşti, considerată pe drept ctitoră a bisericii.

În anul 1940, în urma cutremurului, parte din olanele cu care fusese acoperită biserica, au fost deplasate şi sparte. Drept urmare, potrivit aprobărilor de rigoare, biserica a fost învelită cu tablă galvanizată. În 1952, un vânt puternic a smuls acoperişul turlei mari şi a fost nevoie să fie învelită din nou. Electrificarea bisericii s-a făcut în anul 1970. Între anii 1994-1997 s-au repictat biserica şi medalioanele exterioare.

Biserica a fost construită după planul arhitectei Henrieta Delavrancea-Gibory, fiica scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea. Este construită în stil bizantin, cu două turle cu calotă, din beton armat. Lungimea bisericii este de 24 metri, lăţimea de 8 metri, iar înălţimea de 18 m. Armonia liniilor şi a curbelor arhitecturale face să i se spună de localnici „Biserica Frumoasă“.

Pe exterior se găsesc 17 medalioane pictate. Pridvorul este dreptunghiular, iniţial a fost deschis, cu trei deschideri pe faţadă şi câte două deschideri laterale, susţinute de coloane din cărămidă. Astăzi spaţiile sunt închise cu ferestre. Pronaosul este acoperit de o calotă sferică pe pandantivi, peste care se ridică turla mică.

Pictura a fost executată de pictorul D. Gh. Ştefănescu şi soţia sa, din Bucureşti, în ulei, în stil neobizantin. Catapeteasma este din zid, cu ramele icoanelor din ipsos poleit, în stil baroc.

Biserica parohială a fost ridicată să slujească credincioşilor din satele Clinciu şi Stancea. Dacă despre satul Clinciu aminteşte un hrisov de la 1526, satul Stancea ia fiinţă în urma Legii rurale din 1864, completata prin Legea din 1878-1879, când, pe moşia Clinciu, au fost împroprietăriţi 100 de însurăţei de prin satele din împrejurimi. Actul punerii în posesie a loturilor de arătură, precum şi a locurilor de casă, dat pe 14 noiembrie 1887, constituie şi actul fondării actualului sat. Pentru că singura biserică era cea de la Spanţov, situată la 3 km, iar numărul locuitorilor era în creştere, ridicarea unei biserici a fost foarte necesară.

Parohia are grup de cateheză în cadrul programului Hristos împărtășit copiilor.