Biserica Adormirea Maicii Domnului aşezată în zona centrală, este cea mai spaţioasă dintre bisericile municipiului Caracal. Conform pisaniei de la intrare, a fost „zidită din temelie în anul 1839, s-a restaurat radical şi sfinţit în 27 Mai (Înălţarea Domnului) 1910, în al XLIV an de glorioasă domnie a M.S. Regelui României Carol I şi în al II-lea an de arhipăstorie al P.S. Episcop al Râmnicului Noului Severin D.D. Ghenadie. Fondul necesar s’a dat de enoriaşi şi de onor. Primărie Caracal, de onor. Consiliu al Judeţului Romanaţi, de răposaţii Şerban Jianu, C. Poroineanu, D. Guran, Dincă Popescu, I. Atanasiu şi de G. Roşca-Balş.“
Portretele unora dintre aceştia, îmbrăcaţi în bogate costume de epocă, sunt prezente pe pereţii tindei, executate în ulei de mâna iscusită a unui pictor al cărui nume rămâne necunoscut. În spaţiul din tinda bisericii până la refacerea din anul 1910, când biserica a fost restaurată şi resfinţită, se aflau mormintele acoperite cu lespezi de piatră ale celor care au fost Costache Jianu-paharnic, Amza Jianu-paharnic şi Iancu Jianu-şetrar. Cu prilejul reparaţiilor, lespezile mormintelor lui Costache şi Amza au fost încastrate în peretele faţadei, de o parte şi alta a intrării în pridvor, iar cea a lui Iancu Jianu în peretele de sud al bisericii.
Adevărat monument de arhitectură, biserica are formă de cruce, este construită în stil grecesc, are trei turle, iar ornamentele sunt de inspiraţie renascentistă. Biserica are în faţă un pridvor cu coloane înalte care susţin arcade trilobate şi este străjuit de o parte şi de alta de două turle construite între anii 1908-1910. Decoraţia exterioară este simplă, constând într-un brâu median care înconjoară biserica şi cornişa cu elemente în stil geometric de sub cupola acoperişului. Ferestrele sunt înguste, foarte înalte şi prevăzute cu vitralii prinse în rame metalice. Pe locul din faţa bisericii a existat până în anul 1910 un turn înalt, cunoscut sub numele de Turnul orologiului, pentru că în el se găsea un ceas mare cu trei cadrane.
Pictura originală a bisericii nu se mai păstreză, fiind acoperită cu prilejul reparaţiilor din anul 1910. Aceasta a fost refăcută între anii 1947-1948 având o orientare modernistă cu oarecare înclinaţii spre stilul bizantin, de pictorul Tabacu. O menţiune specială necesită mobilierul interior, confecţionat între anii 1907-1910 de către artistul oltean Ştefan Malciu, renumit în arta prelucrării lemnului. Catapeteasma lucrată din lemn de stejar este o adevărată operă de artă, iar în ornamentele stranelor, jilţurilor, a ramelor pentru icoanele ferecate în argint, artistul a folosit motive din arta populară a lucrătorilor în lemn.
Cea mai mare parte a odoarelor bisericii este donaţie a familiei Jienilor, purtând diferite inscripţii în alfabetul chirilic din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu numele ctitorilor şi donatorilor.
În anul 2006, din iniţiativa Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala judeţului Olt, în curtea bisericii a fost înălţată o cruce memorială.
