Nu departe de centrul orașului Ruse, într-un loc tăcut și liniștit, sub umbra unor castani imenși, se ridică cu mândrie figura unuia dintre cele mai vechi și mai frumoase hramuri creștine din marele oraș de pe malul fluviului Dunărea – „Sfântul Gheorghe”. Conform mărturiilor scrise ale unor cronicari și călători, această biserică este mai veche chiar decât cel mai vechi hram din Ruse recunoscut până în acest moment – catedrala „Sveta Troitsa”. Motive pentru astfel de afirmații sunt date de cronicile arhiepiscopului catolic Peter Bogdan Bakshev și de faimosul călător ungar, Felix Kanitz. Cu toate acestea, cel mai probabil, inițial ambele biserici menționate aici au fost făcute din lemn și abia mai târziu au ajuns în forma de astăzi. Sigur și integral dovedit este faptul că construcția hramului de astăzi, „Sfântul Gheorghe”, a început în anul 1841, ca rezultat al încasărilor și cererilor repetate ale populației din această parte a orașului, în fața conducerii turce, și cu acordul sultanului Abdul Medjid, care în acest scop a emis un decret special.
La construcția hramului au lucrat mai ales meșteri din Tryavna și constructori de la marginea regiunii Gabrovo. Noua biserică a fost finalizată în numai aproximativ doi ani, iar sfințirea acesteia s-a efectuat numai la începutul anului 1943. Este săpată la aproximativ doi metri în pământ, cu dimensiuni de 32 metri lungime și 14 metri lățime. Are în total trei altare, dintre care fiecare este dedicat unui alt sfânt. Altarul central este a fost numit după numele patronului principal al hramului, Sfântul Gheorghe, cel din nord – al Sfântului Dimitar Basarabovski, iar altarul din sud – al Sfântului Nicolae, Făcătorul de Minuni. Cele mai vechi icoane din biserică sunt opera autorilor din școala de arte Tryavna – Zahariy Stoyanov și Yoankiy papa Vitanov. Amprenta asupra aspectului bisericii și-a lăsat-o și inginerul și arhitectul urban vienez – Edward Winter, care a lucrat la realizarea și a altor clădiri din acea vreme, emblematice pentru Ruse. Conform proiectului lui Winter, în 1904 a fost ridicată cea mai înaltă parte a bisericii – clopotnița, în care este așezat clopotul, cu o greutate de 445 kilograme. În 1909, în curte – la ansamblul bisericesc-cultural a fost adăugată și casa parohială. În aceasta – sub un singur acoperiș, se află o bibliotecă, o sală de ședințe a consiliului bisericesc, cancelaria și locul de prelucrare a lumânărilor.
De-a lungul anilor, hramul a fost conectat la rețeaua electrică – în 1924, iar mai târziu, în 1937 la un post telefonic, iar astăzi, pe deplin în spiritul tehnologiilor contemporane – cu ajutorul camerei web – slujbele bisericești pot fi urmărite în direct, pe internet.
O altă mare mândrie pentru hram este faptul că aici se păstrează o parte din moaștele patronului acesteia – Sfântul Gheorghe, care a fost numit protector al întregului oraș. Cu hotărârea Consiliului Municipal din anul 2002, 6 mai – ziua Sfântului Gheorghe, a fost declarată ziua orașului Ruse.
