Biserica Sfinții Constantin și Elena din Balș a fost construită în 1998 și târnosită în 2009.
Pe actualul teritoriu al orașului Balș a existat o așezare umană datată încă din primul secol al erei noastre.
În ceea ce privește atestarea localității Balș au existat mai multe variante, unele hrisoave găsite, atestă faptul că localitatea a fost așezată pe lunca Oltețului înainte de anul 1450. Documentele scrise apar în secolele XV – XVI și ele menționează existența a 55 de așezări rurale pe teritoriul și în jurul Balșului.
Numele orașului vine de la slavul balșoi care înseamnă mare. Este vorba așadar, de un sat mare, de un târg. La rădăcină, localitatea Balș implică o anumită grandoare și ceva excepțional. Aici a fost din timpuri imemoriale un târg, la răscruce de drumuri, în care se făceau schimburi comerciale între bunuri și produse ale regiunilor de munte și de deal (țuică, vinuri, cherestea de brad, vase de lemn, butoaie, vedre, căuce), cu produsele cerealiere ale șesului.
De altfel un hrisov din 1564 menționează existența Balșului ca așezare omenească întărind afirmațiile că pături de populație bogată de origine sârbă au pătruns în zona Balșului după căderea Smederevei, oraș cetate din apropiere de Belgrad.
Într-un document din secolul al XVIII-lea, din timpul ocupației austriece, Balșul este menționat ca fiind un sat de “megieși” (țărani liberi, stăpâni de pământ), având 55 de familii mari.
Balșul a fost una dintre așezările omenești mari și importante din Țara Românească în perioada medievală.
Odată cu începutul secolului al XIX-lea, se remarcă o dezvoltare a Balșului, care până la acea dată era cel mai mare sat din Principatele Unite și una dintre cele mai mari așezări rurale având locul al doilea în Romanați și locul al treilea în Oltenia, locul al șaselea în Țara Românească și locul al 14-lea în Principatele Române, având 743 de gospodării.
Perioada cuprinsă între secolele XIX și XX se remarcă printr-o multitudine de evenimente ce au favorizat dezvoltarea acestei așezări. Astfel în 1845 după reparații majore, a fost dată în folosință șoseaua București – Vârciorova, ce trecea prin Balș, precum și terminarea căii ferate Piatra Olt – Vârciorova, dată în folosință la 5 ianuarie 1875, împreună cu inaugurarea gării actualului oraș. La data de 9 mai 1875 a trecut prin Balș primul tren accelerat “Viena – București”, iar la 8 iunie 1883 trecea prin Balș celebrul tren “Orient Expres”, care transporta călători pe ruta Paris – Constantinopol (cu transbordări la Varna și Giurgiu).
Localitatea așezată în apropierea celor două mari târguri, Craiova și Slatina, devine un loc de popas, de schimburi de produse, în cele din urmă polarizând în jurul său toate așezările rurale situate pe valea Oltețului, începând de la Iancu Jianu și până dincolo de Dobrun. Astfel se explică de ce într-o perioadă relativ scurtă de timp apar în localitate edificii economice, comerciale, bancare și ateliere meșteșugărești.
La 22 octombrie 1921, Balșul a fost declarat oraș reședință de plasă. Începe modernizarea orașului, se refac și se pavează străzi, este construită o uzină electrică și de asemenea sunt construite în aceeași perioadă casa de cultură, cinematograful și dispensarul veterinar, ceea ce indică un nivel de trai mai ridicat pentru populație.
