În centrul localității Dăbuleni se află Biserica „Sfântul Gheorghe“, care are două parohii.
Lăcașul de cult a fost construit în 1817 prin „silința și cheltuiala domnilor jupân Gheorghe si jupân Hagi Enus“, după cum scrie în pisania de deasupra ușii de acces în biserică, aceștia având astfel de ctitorii în toată partea de sud a județului.
Biserica a fost contruită în formă de navă.
Interiorul bisericii a fost pictat în 1946, între 1998 și 1999 a fost refăcut, iar în anul 2000 au fost executate o serie de reparații exterioare.
Biserica a fost sfințită pe 21 septembrie 2002 de către Prea Sfințitul Nicodim Gorjanul, episcop vicar al Craiovei.
În această parohie au slujit și preoți basarabeni care, în perioada războiului, încercau să scape de prigoana comunistă.
Tot comuniștii au desființat parohia, fiind reinființată în 1996.
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată.
În anul 303, împăratul Dioclețian va începe lupta împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfa zeilor erau uciși.
În fața acestei situații, Sfântul Gheorghe nu se ferește să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi întemnițat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept, etc, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunțe la credința sa.
Cei prezenți la aceste suferințe, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos.
Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jertfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice.
Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire.
